duminică, 10 noiembrie 2013

Priveste dincolo de ceea ce se vede

Citeam zilele acestea in cartea "In sfarsit acasa" (Randy Alcorn) un dialog intre Li Quan si fostul sau coleg de camera de la Harvard, Ben Fielding:
"- Ce vede Ben Fielding? Intreba Li Quan.
- Am o vedere panoramica a Marelui Zid in biroul meu, luata chiar din punctul asta, unde ne aflam noi acum. Le spun tuturor ca aceasta e cea mai buna dovada a ceea ce sunt in stare sa realizeze chinezii. Trebuie sa iti vizualizezi telurile pentru a le putea atinge. Zidul acesta reprezinta 2500km de munca asidua si ambitie. Este o realizare memorabila, un tribut adus viziunii, ingenuitatii, puterii de decizie. Nimic altceva nu se compara cu el - poate numai Piramidele. Chiar si intr-o zi innorata, e incredibil de frumos, dar intr-o zi ca asta ramai cu o imagine demna de eternitate. Este o perspectiva absolut inimaginabila.
...
Ben continua:
- Tu ce vezi cand privesti Zidul?
- Vad piatra funerara de 2500km care marcheaza mormantul a zeci de mii de tarani chinezi morti prin munca silnica.
...
- Au fost smulsi din sanul familiilor lor. Transformati in sclavi, exploatati pana au murit de suprasolicitare, epuizare, foame, frig si boala. Au fost acoperiti cu pamant si pietre chiar in locul unde se prabuseau. Nu exista nume, n-au avut loc ceremonii si nici pietre funerare care sa narcheze locul mormintelor. Nu s-a trimis nicio instiintare familiilor. Munca trebuia sa continue. Zeci, poate sute de mii, au murit in timp ce construiau acest zid. Fara niciun motiv.
..."
      M-am gandit mult la raspunsul Li Quan. Daca am stii si noi sa privim in spatele a ceea ce se vede. Vedem un lucru si spunem ca e minunat, ca e fabulos...dar daca am privi in spatele lui, la mana care le-a creeat, oare ce am vedea? Citim atatea carti despre oameni care au murit din cauza credintei lor in Dumnezeu, poate multi dintre noi ajungem sa fim atat de capturati de ceea ce citim, si totusi cand ne plictisim, inchidem cartea si o aruncam undeva in biblioteca, o punem pe masa si ne vedem de treburile noastre, uitand de cei care au trait aceste momente, care nu au putut sa inchida gurile leilor infometati, care erau eliberati in arenele romane...nu au putut sa indeparteze armele de la tamplele capetelor lor sau a familiilor lor, a celor care ii impuscau fara mila, omorandu-i unul cate unul...
Tu ce vezi cand te uiti la viata ta? Iti place sa vezi doar partea buna, pe care de multe ori se intampla sa o mai "ingrasi"? Iti place sa vezi doar faptele bune pe care le-ai facut (daca le-ai facut)? Sau vedem si partea care ar mai trebui imbunatatita? Vedem si lucrurile care am putea sa le schimbam...?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentariile tale pot sa incurajeze...