Dupa 8 ani in care am impartasit ganduri cu cei aproape 40.000 de persoane care au urmarit postarile acestui blog, am decis sa trec la un nivel mai inalt. Nu stiu ce va urma, poate nu vor mai fi la fel de multi cititori sau "curiosi" insa, sper sa fie macar unul sau doi care va fi incurajat de acele postari. Vor fi mai multe lucruri interesante, pe langa postari, vor fi si altele, ca de exemplu o biblioteca, de unde vei putea descarca gratuit carti (crestine) electronice (ePub, PDF, MOBI, azw...etc), sau carti cu link-uri inspre magazinele de unde le poti cumpara; jocuri (intrebari din Biblie) direct pe site, fara a fi nevoit sa instalezi programe in calculator. Pentru moment versiunea pentru telefon este in lucru, asa ca, daca vrei sa arunci o privire, ai linkul mai jos. Pentru moment recomand sa intri de pe un calculator, pana versiunea pentru telefon va fi gata. Multumesc pentru atentie si vizita. Pana site-ul va fi gata, mai sunt exact:

NOUL BLOG va fi disponibil >>> AICI

Wednesday, October 3, 2012

Doua date, o vesnicie!



Ascultam in aceasta dimineata la postul de radio crestin din orasul nostru o emisiune in care se vorbea despre viata si varsta. Mi-au placut anumite fraze, pe care as vrea sa vi le spun si voua.
      Nu conteaza anii din viata ta ci viata din anii tai - Se spune ca un tanar ajuns la varsta la care putea sa ia singur deciziile (pe la 16-17 ani) a ales calea cea mai usoara, cea mai pe placul lui, a ales anturajul si prietenii, cluburile si discotecile, fara sa tina seama la insistentele parintilor si a celor mai in varsta decat el. Dupa multi ani de distractie a ajuns la concluzia ca ar trebui sa mearga acasa, la parinti si sa isi ceara iertare pentru ca nu i-a ascultat, si-a dat seama ca anii au trecut, si in toti acesti ani, poate zeci, parintii lui isi faceau griji pentru el si "se macinau" gandindu-se la el. Era o iarna rece, undeva prin anii '50, zapada era viscolita de un vant foarte puternic, nici macar cainii cand il vedeau nu se incumetau sa iasa din cusca lor sa latre. A ajuns in gara din satul unde crescuse pana la varsta la care a plecat de acasa si unde erau parintii lui cu o emotie foarte puternica, parca simtind ca in piept ii bat o mie de inimi in loc de una singura. Stia drumul acela ca in palma, chiar daca acum era un barbat de vreo 45-50 de ani, si fara sa stea prea mult pe ganduri, a iesit pe poarta garii si a inaintat cu repeziciune inspre casa parintilor. Doar ca acolo a vazut o poarta legata in lanturi, a descuiat usa si a intrat in casa, toate cele o mie de inimi care pana acum bateau cu putere, s-au oprit de-odata ca si cum au primit un ordin din partea cuiva. Nu gasise pe nimeni in casa, a gasit insa un bilet pe o masa rupta pe care scria: "Copile, cand vei veni inapoi, stiu ca vei veni, noi poate nu vom mai fi, insa, gandeste-te ca pe crucile din cimitir vor fi trecute doua date, data ta/mea de nastere ~ 15 septembrie 1899 - si o alta data, data cand ai plecat de pe pamant, vreau sa iti spun ca nu prima data, cea a nasterii tale, si nici cea de-a doua data, cea a mortii tale, nu e importanta, cea mai importanta e cratima dintre cele doua date...eu in acea cratima te-am asteptat pe tine..." Ochii barbatului se umplura cu lacrimi, dar acum era prea tarziu.
      Se spune ca nu conteaza cati ani ai trait pe acest pamant sau ce varsta ai, conteaza acea cratima care va fi gravata intr-o zi pe o piatra funerara din cimitir, in acea cratima va fi trecuta toata viata ta...CRATIMA poate reprezenta o carte in care este trecut tot ce ai trait, tot ceea ce tu ai facut, bine sau rau, si care intr-o zi se va deschide. Datele cele doua pot reprezenta COPERTILE cartii vietii tale...ceea ce e scris in ea te va mantui sau osandi, ce alegi? Alege sa traiesti o viata pe placul Domnului si atunci vei putea spune, la sfarsitul vietii tale, in timp ce iti e scrisa a doua data pe piatra, cea a mortii tale, DOAMNE ITI MULTUMESC CA M-AI MANTUIT...
      Vor fi trecute acolo doua date, dar o singura cratima si o singura vesnicie...

No comments:

Post a Comment

Comentariile tale pot sa incurajeze...