Dupa 8 ani in care am impartasit ganduri cu cei aproape 40.000 de persoane care au urmarit postarile acestui blog, am decis sa trec la un nivel mai inalt. Nu stiu ce va urma, poate nu vor mai fi la fel de multi cititori sau "curiosi" insa, sper sa fie macar unul sau doi care va fi incurajat de acele postari. Vor fi mai multe lucruri interesante, pe langa postari, vor fi si altele, ca de exemplu o biblioteca, de unde vei putea descarca gratuit carti (crestine) electronice (ePub, PDF, MOBI, azw...etc), sau carti cu link-uri inspre magazinele de unde le poti cumpara; jocuri (intrebari din Biblie) direct pe site, fara a fi nevoit sa instalezi programe in calculator. Pentru moment versiunea pentru telefon este in lucru, asa ca, daca vrei sa arunci o privire, ai linkul mai jos. Pentru moment recomand sa intri de pe un calculator, pana versiunea pentru telefon va fi gata. Multumesc pentru atentie si vizita. Pana site-ul va fi gata, mai sunt exact:

NOUL BLOG va fi disponibil >>> AICI

Wednesday, March 21, 2012

Scrisoare din Africa

Africa, un continent uitat de lume (pentru unii), un continent unde a pierde pe cineva drag este deja ceva obisnuit datorita bolilor care inca nu-si au leacul. In ceea ce urmeaza veti citi o scrisoare a unui om care desi nu are bani, nu are masini, nici macar nu stie cum arata un permis de conducere, a ales sa traiasca, chiar daca de multe ori noi am fi renuntat la viata din cauza suferintei.




Draga prietene,
Numele meu este Ohwerri, si am ajuns la varsta de 24 de ani. M-am nascut intr-o "coliba" din sudul Ghan-ei. Am copilarit acolo, nu am stiut ce e o masinuta, ce e o minge de fotbal sau tenis pana dupa varsta de 16 ani, cand inca era tarziu pt a mai ma juca cu ele, pt ca a trebuit sa am alte preocupari, cum ar fi gasitul hranei sau apei. Nu dupa mult timp m-am casatorit, nu neaparat din dragoste, parintii mei "m-au obligat" sa ma casatoresc cu sotia mea pt ca asa e traditia. Dupa putin timp sotia mea a nascut primul fiu, nu m-am bucurat prea tare pt ca am stiu in ce conditii am crescut eu si imi era greu sa ma gandesc la cum va suporta fiul meu copilaria asta, dar va trece cumva. Nu avem apa potabila aici, trebuie sa folosim apa murdara din beltile care se afla la aproape 11 km si din care beau si elefantii, hienele, si multe alte animale salbatice.
 Mi-am propus sa imi fac un viitor dar lipsa educatiei m-a impiedicat, nu stiu nici sa citesc nici sa calculez, putinele litere pe care le stiu le folosesc sa iti scriu aceasta scrisoare. 
Dupa ce mama mea a murit, cand eu aveam abia sapte ani din cauza SIDA am ramas sa cresc singur, indurand des foamea si setea, dar nu stiu cum, am reusit. De multe ori imi doream sa nu ma fi nascut, dar toate ne sunt date cu un scop. Dupa ce mama a murit, tatal fiind grav bolnav a murit si el, l-am ingropat nu intr-un cimitir ci langa coliba noastra, unde si mama era ingropata. Copiii mei vor creste nu stiu ce se va intampla cu ei, poate vor trai mai mult decat simt ca voi trai eu. Poate dupa ce termin aceasta scrisoare voi inchide si eu ochii, nu ma simt prea bine, am probleme de sanatate, o bacterie din apa murdara mi-a infectat sangele si stiu ca in curand voi muri si eu, dar nu imi pare rau pt ca scap de greutatile acestei lumi. Nu ma cunosti si nici eu nu te cunosc pe tine, dar asta nu ma opreste sa iti scriu aceasta scrisoare, nu o scriu cu scopul de a-ti cere mila sau sa plangi in timp ce citesti aceste randuri. Iti scriu pt ca sa-ti dai seama ca nu e meritul tau tot ceea ce ai. In timp ce tu citesti aceste randuri sunt oameni care mor din cauza bolilor sau a saraciei (lipsa de mancare sau apa este principala cauza). Zilele trecute o persoana apropiata a plecat de langa mine, era sotia mea, lasandu-ma sa grijesc de cei doi copilasi care cel mai probabil peste cativa ani vor ajunge sa moara de foame. Nu condamn pe nimeni pt acest lucru stiu ca asta e lumea in care traim, una nepasatoare. Au fost pe aici medici care mi-au spus ca dincolo de saracia de aici din acest cort e o lume foarte bogata care au insulele lor proprii, sunt inconjurati de apa si ei nu stiu sa aprecieze acest lucru...O, daca si eu as aea macar o balta aici mai aproape sa nu fiu nevoit sa parcurg in fiecare zi 11 km, m-as bucura mult, la noi nu ploua aproape deloc, iar cand ploua ma bucur foarte mult impreuna cu copilasii mei, pe care acum ii iubesc mai mult decat orice pe lumea asta. Nu imi place sa ii vad in fiecare seara plangand pana adorm din cauza foamei, i-as ajuta, dar cum? Acei doctori imi spuneau ca ceilalti copii, de oameni bogati in fiecare seara merg la culcare plangand din cauza faptului ca i-au rugat parintii sa inchida calculatorul. Cum spuneam, poate aceasta scrisoare va fi ultima, nu stiu ce se va intampla dupa ce voi pune "punct" acestei scrisori, poate la noapte va intra in coliba un leu flamand si va lua pe unul dintre noi, orice e posibil pt ca nu avem usi. Tu ai usa la intrare in casa si poarta la iesirea din curte, poate de frica hotilor, dar noi nu avem chiar daca lei se plimba pe aici prin "curte" ca la ei acasa. Mi-ar fi placut sa iti spun multe, niciodata nu am avut ocazia sa vorbesc cuiva. 
Vreau sa iti spun totusi un lucru, chiar daca traiesc in saracie si in lipsuri multumesc lui Dumnezeu pt ca am avut ocazia sa Il cunosc, de aceea pot sa spun ca nu imi e teama de ce va fi maine. Tu te ingrijorezi cu toate ca ai un loc de munca unde castigi bani, doar intinzi mana la robinet si ai apa...eu...ma multumesc cu ceea ce Dumnezeu mi-a dat si, sa sti ca eu ma rog pt tine chiar daca nu te cunosc...te rog fa-o si tu pt mine si copiii mei!
Cu mult drag,
 Ohwerri


PUNCT...

1 comment:

  1. COPII DIN AFRICA TRAESC SARACI DAR MULTUMITORI DAR LA NOI LUMEA CIT ARE TOT MAI VOR SA AIBA SI NICI ODATA NU-I MULTUMESC LUI DUMNEZEU,DUMNEZEU SA-I PAZEASCA PE FIECARE OM DIN AFRICA SI SA NU-SI PEARDA NADEJDEA CA DUMNEZEU LEA PREGATIT O CUNUNA CARE NU SE VESTEJESTE,CUNUNA VETII VESNICE.

    ReplyDelete

Comentariile tale pot sa incurajeze...