Dupa 8 ani in care am impartasit ganduri cu cei aproape 40.000 de persoane care au urmarit postarile acestui blog, am decis sa trec la un nivel mai inalt. Nu stiu ce va urma, poate nu vor mai fi la fel de multi cititori sau "curiosi" insa, sper sa fie macar unul sau doi care va fi incurajat de acele postari. Vor fi mai multe lucruri interesante, pe langa postari, vor fi si altele, ca de exemplu o biblioteca, de unde vei putea descarca gratuit carti (crestine) electronice (ePub, PDF, MOBI, azw...etc), sau carti cu link-uri inspre magazinele de unde le poti cumpara; jocuri (intrebari din Biblie) direct pe site, fara a fi nevoit sa instalezi programe in calculator. Pentru moment versiunea pentru telefon este in lucru, asa ca, daca vrei sa arunci o privire, ai linkul mai jos. Pentru moment recomand sa intri de pe un calculator, pana versiunea pentru telefon va fi gata. Multumesc pentru atentie si vizita. Pana site-ul va fi gata, mai sunt exact:

NOUL BLOG va fi disponibil >>> AICI

Monday, September 26, 2011

Fiul pierdut


 ...de Cosmin Frisan
Te strig-al tau tata cu lacrimi in ochi,
Te-asteapta-n suspine, copile,
Iar mama cu plans, cu durere, cu dor
Te cheama sa vi azi din lume.

Plecat-ai de-acasa cu gandul departe,
Ai vrut doar sa gusti putin din amar,
Ai vrut sa te bucuri in patimi desarte,
Ai vrut...dar a fost in zadar.

"De ce vrei sa pleci?!?" suspinand, striga mama
"Ramai, ramai..." vorbeste cu greu,
Dar tu-ngandurat, nu ai luat in seama
Tristetea amara, din spatele tau.

"Mai lasa-ma mama, sunt mare de-acum,
Am nevoie de prieteni, distractie ... de bani,
De azi vreau sa imi vad eu singur de drum..."
Ironic razand, te-ai intors si-ai plecat.

~25 noiembrie 2010~

Iesit-ai din casa cu pasul grabit,
Pornit-ai pe drumul din lume...
Crezand ca departe vei fi fericit
Ascultai doar ce lumea iti spune.

Acum esti departe, departe de casa,
Nu stii unde, nici cand ai ajuns,
Acuma de tine nimanui nu-i mai pasa
Un dor amarnic te-a cuprins.

Multi ani au trecut de atuncia, copile
Sunt anii pierduti de tine-n desfrau
Gustand din cele mai negre pacate
Sunt clipele grele trecute ca un rau

Ai vrea sa te-ntorci chiar si in genunchi
Sa iti ceri iertare pt tot ce-ai facut
Dar, ti-e frica...ti-e teama...rusine
De anii pe care-n zadar i-ai pierdut.

Amai...e frica, e teama prea mare
Ti-e sufletul frant, si inima trista
Privirea-ti pierduta, se uita in zare...
Ai vrea sa renunti, dar firea insista

O voce iti spune sa mergi azi acasa
Ai tai te asteapta cu dor si mult drag.
Cu jale in vorba tu spui ca nu-ti pasa
Ca vrei sa mai fi in lume pribeag.

Insista intr-una acea blanda voce,
Incearca sa-ti spuna, sa scrie pe cer:
"Asculta-ma bine, tu astazi te-ntoarce,
Caci ziua de maine e-un mare mister."

Lasand la o parte-ngamfarea si ura,
Asculti acea voce duioasa si lina
O lasi sa vorbeasca, dar ea te-nfioara.

Pornit-ai pe drumul ce-acasa te duce
Cu lacrimi in ochi varsate de dor,
Iar inima parca, ar vrea sa te-arunce
Mai repede-acasa, in bratele lor...

Ajuns-ai la poarta si intri pe ea,
Mergi mai departe grabit dar speriat
Doar cainele latra, nimic altceva,
"Unde esti mama?" curios ai strigat.

"Tata, sunt eu, fiul tau cel pierdut!!!"
Nimic nu se-aude, nici un raspuns.
Mergi mai departe cu pasul tacut,
Te-ndrepti spre usa, in casa-s ascunsi...

Acuma intrat, zaresti pe o masa
Doar poze, si-o bucata de hartie
In pozele toate, esti tu...durerea te-apasa
Iar scrisul din foaie-l cunosti dintr-o mie.

~30.11.2010~

Deschizi hartia, cu maini tremurande
Cu lacrime-n ochi, incerci sa citesti
Si auzi numai voci suspinande
Ce iti scriu parintii, nu sunt povesti,

Ci lucruri prin care tu i-ai intristat,
Din ziua in care plecat-ai de-acasa
Dupa bani si bogatie, mult prea-nsetat
Cum de ruga lor sa ramai, tie nu-ti pasa.

"Copilul meu, cand vei citi aceasta scrisoare, noi nu vom mai fi aici pe pamant, vom fi undeva departe...adu-ti aminte de ziua in care mi-ai spus ca vrei sa pleci din casa noastra, vrei sa gusti din placerile lumii acesteia, am varsat multe lacrimi ca tu sa ramai, acceptam orice, doar ca sa nu pleci din casa noastra, copile. Nu ai ascultat insa si ai plecat. Din ziua aceea, tatal tau a cazut intr-o boala grea, nu dupa mult timp, a plecat acasa, nici macar nu ai venit la inmormantare, insa nu m-am suparat pe tine. Am avut mult nevoie de ajutor atunci cand eram batrana, dupa ce tatal tau a plecat, dar nu a fost nimeni sa imi acorde acel ajutor...nu dupa mult timp neputinta ma oblligat sa stau in pat si sa sper ca vine cineva la mine sa imi aduca o bucata de paine, un pahar cu apa...si a venit, au fost necunoscutii, nu fiul meu pe care l-am iubit atat de mult...acum, e prea tarziu sa plangi, noi nu mai suntem acolo cu tine, as fi vrut sa te mai strang in brate, sa iti spun ca te iubesc...dar, AI PLECAT.

Nici lacrimi n-aveai, nici planset macar
Degeaba suspini, si regreti ce-ai facut
Caci mama si tatal, nicicand nu-i mai vezi
Plecat-au acasa, din negrul tumult.

Copile ce-n lume azi ratacesti,
Te-ntoarce acasa, si nu zabovii
Iubirea de mama, niciunde n-o mai gasesti
Vino acasa si nu mai suferii...
Caci dorul amarnic te va cuprinde mereu
Si-odata vei regreta, cum am patit si eu.

~AMIN~

5 comments:

  1. Poezia asta tu ai scris-o? Delia

    ReplyDelete
  2. ii super faina:)
    surprinde foarte bine tema
    ce nu le zici la biserica?

    ReplyDelete
  3. chiar esti de apreciat...scrii foarte fain...doar oamenii sensibili sunt buni la asta ;)Domnul cu tine in continuare ! :D

    ReplyDelete

Comentariile tale pot sa incurajeze...