Dupa 8 ani in care am impartasit ganduri cu cei aproape 40.000 de persoane care au urmarit postarile acestui blog, am decis sa trec la un nivel mai inalt. Nu stiu ce va urma, poate nu vor mai fi la fel de multi cititori sau "curiosi" insa, sper sa fie macar unul sau doi care va fi incurajat de acele postari. Vor fi mai multe lucruri interesante, pe langa postari, vor fi si altele, ca de exemplu o biblioteca, de unde vei putea descarca gratuit carti (crestine) electronice (ePub, PDF, MOBI, azw...etc), sau carti cu link-uri inspre magazinele de unde le poti cumpara; jocuri (intrebari din Biblie) direct pe site, fara a fi nevoit sa instalezi programe in calculator. Pentru moment versiunea pentru telefon este in lucru, asa ca, daca vrei sa arunci o privire, ai linkul mai jos. Pentru moment recomand sa intri de pe un calculator, pana versiunea pentru telefon va fi gata. Multumesc pentru atentie si vizita. Pana site-ul va fi gata, mai sunt exact:

NOUL BLOG va fi disponibil >>> AICI

Wednesday, July 14, 2010

Cele patru piersici


Odata un taran darui fiecaruia dintre baietii lui cate o piersica. Dupa catva timp, ii intreba:
- Copii, cum v-au parut piersicile?
- Minunat de bune! - Zise cel mai mare. Sunt asa de dulci si de gustoase! Am pastrat samburele, l-am bagat in pamant cu mare grija, poate va rasari din el un pom frumos si atunci vom avea toti piersici bune.
- Din tine va iesi un bun gradinar, zise tatal.
- Mie, spuse al doilea, mi-a placut atat de mult piersica, ca am rugat-o pe mama sa imi dea jumatate si dintr-a ei, iar samburele l-am aruncat.
Ai grija, dragul meu, sa nu te faci un om lacom! raspunse tatal.
- Fratele meu a aruncat samburele, zise al treilea, dar eu l-am spart si l-am mancat, iar piersica am vandut-o.
- Din tine va iesi un bun negustor, spuse tatal.
Dar tu, dragul tatei? intreba omul pe cel mai mic. Ce gust avea piersica ta?
- Nu stiu, tata! raspunse copilul, stingherit oarecum.
- Cum nu stii? Dar ce, nu ai mancat-o?
- Am dus-o vecinului nostru care e bolnav. El n-a vrut sa o primeasca, dar eu am pus-o pe masa si am fugit.
Ochii taranului se umplura de lacrimi. Isi saruta copilul si binecuvantandu-l, ii zise:
- Sa stii, dragul meu, ca piersica aceasta Dumnezeu ti-o va da inapoi insutit.

No comments:

Post a Comment

Comentariile tale pot sa incurajeze...