miercuri, 26 aprilie 2017

De ce treci prin greu?

Am sa raspund intrebarii din titlu, folosindu-ma de o alta intamplare pe care am auzit-o, nu cu foarte mult timp in urma si pe care as vrea sa o impartasesc cu tine. Nu e doar asta raspunsul la intrebarea "DE CE...?", dar e unul din raspunsuri.


      Se spune ca un frate care isi pierduse familia intr-un accident de masina, se plimba prin oras de unul singur, ingandurat, pierdut, suparat, trist, punandu-si tot felul de intrebari: "Doamne de ce nu m-ai luat pe mine in locul sotiei?!? Doamne chiar asa pacatos sa fi fost incat sa ma pedepsesti asa de rau?!?" si alte intrebari pe care le adresa suparat cu gândul ca Dumnezeu ii va citi gandurile. Mergând cu capul plecat si mainile in buzunar, a trecut, la un moment dat, pe langa doi barbati care loveau puternic intr-o piatra destul de mare, in fata unei Biserici. A trecut mai departe, neluând in seama cele vazute. Dupa cateva ore de tristete si amaraciune, fara sa isi dea seama, din nou trecu pe langa cei doi barbati, care inca loveau piatra cu ciocanele, dar fara sa se vada vre-o diferenta prea mare. "Or fi nebuni...!" Se gandea omul nostru...si iar trecu mai departe. Inspre seara, dupa ce se hotari sa mearga acasa, merse pe acelasi drum. Spre surprinderea lui, oamenii erau tot acolo, tot langa piatra, lovind-o cu putere. "Mai, astia chiar nu au toate tiglele pe casa..." spuse omul in batjocura. A hotarat totusi sa intre cu ei in vorba, sa intrebe despre e e vorba. A traversat strada si a mers la unul din ei care se oprise sa bea putina apa si l-a intrebat ce face aolo, ca de dimineata el, cu colegul sau, lovesc in aceeasi bucata de piatra, fara sa se vada vre-o diferenta. Atunci omul a zambit si a spus: "da, lovim de dimineata in bucata asta de piatra aici, jos, ca maine va fi pusa acolo, sus, in varful Bisericii..." spuse muncitorul respectiv, aratand cu degetul un loc gol in turnul Bisericii, in fata careia erau. "Si da, nu se prea vede diferenta, insa mai sunt si pietre mai dure care cu greu se lasa lucrate. Am incercat sa o slefuim, dar nicicum nu am reusit sa ii dam forma potrivita, pe care o dorim, asa ca am ales calea mai dura...ciocanul." Continua muncitorul, lasandu-l pe frate cu gura inclestata, simtind ca de fapt, asta e raspunsul lui Dumnezeu pentru el. Isi aduse aminte ca nu cu mult timp in urma, avusese un accident grav, dar a scapat nevatamat, insa el a continuat sa vorbeasca ce nu trebuie, a continuat sa pacatuiasca. Isi aduse aminte ca era cat pe ce, cu putin timp in urma, sa fie lovit de un tren, insa nu s-a pocait, Dumnezeu a incercat sa il avertizeze, insa el nu a ascultat, asa ca a ales calea mai PUTIN PLACUTA.
      Acum te intreb, de ce, atunci când Dumnezeu iti vorbeste prin lucruri marunte, tu nu Il iei in serios, iar atunci când te loveste putin mai tare, murmuri? De ce nu iti deschizi ochii atunci când ai scapat de un accident, de ce nu iei in seama chemarea lui Dumnezeu inainte de a fi prea tarziu? Dumnezeu, de multe ori, ne trece prin incercari mai grele, nu ca sa ne arate ca El are putere asupra noastra, ci ca sa ne arate ca ne iubeste. E greu sa intelegi o iubire care iti ia pe cel drag de langa tine...dar si mai greu este ca Dumnezeu ne vorbeste in fiecare zi, iar noi stam nepasatori. Inceara sa intelegi ca El ne "loveste" aici jos, pentru ca intr-o zi sa ne potrivim acolo sus, nu mai murmura la cel mai mic greu. Multumeste ca a fost langa tine si ca te-a vazut pe tine vrednic sa treci pe acolo. Nu mai fi acel soi de piatra care trebuie tot timpul lovit ciocanul si dalta pentru a putea fi prelucrat.

marți, 25 aprilie 2017

Din abis spre lumina - Chris Fabry

      "Exista pierderi ce marcheaza o viata pentru totdeauna...
Orasele mici au memorie buna, iar locuitorii din Dogwood, Virginia de Vest, nu-l vor ierta niciodata pe Will Hatfield pentru ceea ce s-a intamplat. Si totusi, el se intoarce, cu intentia de a o veghea din umbra pe singura femeie pe care a iubit-o vreodata -- pentru a afla ca in calea lui stau obstacole mult mai mari decat anii pierduti in inchisoare.

      Karin si-a ingropat visele sfaramate pentru a se multumi cu un sot credincios, a carui distanta emotionala o face sa se retraga in sine. Impovarata de vina, incearca sa-si creasca cei trei copii si sa supravietuiasca cum poate mai bine

      Secretele din trecutul lui Will si al lui Karin incep sa iasa la suprafata prin Danny Boyd, un baietel ce isi doreste sa nu fi supravietuit tragediei ce le-a impreunat celor doi destinele, despartindu-le, in acelasi timp. Insa factorul ce activeaza, dezvaluie trecutul si-i impinge sa-i faca fata este figura incomparabila a lui Ruthie Bowles, o batrana firava, uscativa, ale carei insistente si indiscretii declanseaza urmari nebanuite

Chris Fabry are una din cele mai creative imaginatii pe care le cunosc. Literatura lui incanta intotdeauna si nu dezamageste niciodata. Firul epic conceput de Fabry este sofisticat si mai sinuos decat un drum ce serpuieste prin padure… «Din abis spre lumina» este un roman incitant, ce il tine pe cititor in suspans pana la sfarsit.

Nu in inima! - Chris Fabry

      Truman Wiley prezenta reportaje din intreaga lume, dar acum titlurile tulburatoare sunt ale sale. A ramas fara slujba si a pierdut legatura cu familia sa, dar nimic nu-l tine mai mult treaz noaptea decat inima tot mai slabita a fiului sau.
      Cu facturile de spitalizare adunandu-se mai rapid decat isi poate Truman paria economiile de-o viata, se pare ca nu exista cale de scapare... pana cand sotia lui de care s-a instrainat ii arunca un colac de salvare - sansa de a scrie povestea unui condamnat la moarte care este dispus sa-si doneze inima fiului lui Truman.
      Pe masura ce data executiei se apropie, Truman descopera dovezi tulburatoare care s-ar putea sa indice un alt criminal. Pentru ca fiul sau sa traiasca, trebuie oare sa moara un om nevinovat? Pe masura ce investigatia pe care o intreprinde avanseaza, Truman e silit sa se confrunte cu propriile falimente si ia o decizie care-i va schimba pentru totdeauna viata, familia, asa cum va schimba si destinele a altor doi oameni.


      Chris Fabry este autorul mai multor romane premiate, precum si gazda cunoscutei emisiuni de radio cu difuzare zilnica Chris Fabry Live! la Moody Radio. Romanele sale "Din abis spre lumina", "Aproape ca-n Rai" si "June Bug" au castigat doua premii Christy si un premiu ECPA Christian Book Award, dar ceea ce-i face pe cititori sa astepte cu nerabdare noul sau roman sunt proza sa cu inflexiuni lirice si povestirile sale despre rascumparare. Chris si sotia sa, Andrea, au noua copii si locuiesc in Arizona.

Perpetua - Amy Rachel Peterson

INSPIRAT DINTR-O POVESTE REALA

"...chiar daca mi-as da trupul sa fie ars, si n-as avea dragoste, nu-mi foloseste la nimic..."

"Tipai. Statuia lui Ba'al parea vie, infruntandu-ma. Prin multime se croi o carare si ramasei singura, inaintea lui. Ma stia. Imi aruncai capul pe spate, lasandu-mi gluga sa cada, si-mi ridicai incet bratul, aratand ferm inspre el. "Tu, strigai eu, nu esti Dumnezeu!"

Perpetua, o femeie nobila instarita, tanara, din Cartagina, Il descopera pe Isus intr-o vreme cand crestinii erau aruncati la fiare in amfiteatrele oraselor, pentru amuzament. Respingandu-i pe zeii Imperiului Roman, ea imbratiseaza o relatie pasionala cu Isus si se indragosteste de un barbat care ii impartaseste credinta. Impreuna, cei doi navigheaza pe apele nesigure, insetate de sange ale culturii de-atunci, dar fiecare pas pare sa-i duca tot mai aproape de sacrificiul suprem.

Amy Rachel Peterson a studiat istoria la Wheaton College (IL). Nascuta in California, in timpul Miscarii Isus, Amy si-a petrecut primii ani in case comunale crestine. Este managerul departamentului de relatii cu autorii al Editurii Moody Publishers din Chicago."

luni, 24 aprilie 2017

Fa ca jertfa Mea pentru tine sa nu fi fost zadarnica

Se spune ca in timpul celui de-al doilea razboi mondial (1939-1945), pe unul din fronturile marilor puteri,  au fost luati ostatici cativa soldati din "trupele adverse", pe care ii obligau sa faca munci grele, obositoare, care, pana la urma, duceau la moartea celor obligati sa faca aceste munci. Cand era inspre sfarsitul razboiului, o parte din ostatici, cei care inca mai ramasesera in viata, au inceput sa fie ucisi. La fel s-a intamplat si intr-una din zile, cand comandantii au ales zece persoane dintre ostatici pentru a fi executati cu cruzime, pentru amuzamentul celor prezenti (pt ostatici nu era amuzament, stiau ca si ei s-ar putea sa moara curand). Cele zece persoane au fost aduse in fata, si asteptau ordinul comandantului de a fi impuscati. Se uitau drept in fata, stiind ca acum sunt ultimele momente, fiecare incercand sa ia cu el o ultima imagine din aceasta lume. Unul dintre ei, insa, era tare nelinistit, plangea, striga, implorand si spunand comandantului ca are copii acasa pe care doreste sa ii mai vada, tipa, striga...comandantul, putin amuzat de situatie, a decis sa se joace putin inainte de a-l impusca...nu a apucat sa apese pe tragaci, ca un alt barbat, un ostatic, a strigat catre comandant spunandu-i ca ar vrea el sa moara in locul celui ce plangea. Comandantul, putin mirat, a spus nu are importanta care vor fi cele cele zece persoane. A aprobat cererea celuilalt ostatic. In timp ce se indrepta inspre locul unde urma sa moara, trecand pe langa cel caruia ii salvase viata, s-a uitat in ochii lui, spunand: "FA CA JERTFA MEA PENTRU TINE, SA NU FI FOST ZADARNICA!". Nu a durat mult, iar cel care ii salvase celuilalt viata, era aruncat intr-o groapa, peste alte trupuri fara viata... Anii au trecut si cel salvat spunea ca ori de cate ori avea intentia de  bea, sau a face anumite lucruri rele, mereu ii rasunau in minte cuvintele barbatului acela: "FA CA JERTFA MEA PENTRU TINE SA NU FI FOST ZADARNICA!"
      Nu-i asa ca si pe tine te sensibilizeaza o astfel de intamplare? Poate ca intamplarea nu a fost exact asa, dar gandeste-te ca in urma cu aproximativ 2000 de ani, a fost una adevarata., una in care Cineva a murit in locul tau, iar atunci când era pe cruce, in ultimele clipe din viata Sa pe acest pamant, s-a uitat inspre tine si cu o dragoste nemarginita a spus: "FA CA JERTFA MEA PENTRU TINE SA NU FI FOST ZADARNICA!" Si tu ce faci atunci când o ispita vine in viata ta? Ce faci atunci când  sunt atatia saraci care au nevoie de painea pe care tu o arunci? Ce faci atunci când iti bati joc de viata pe care Dumnezeu ti-a dat-o? Fa ca începând de astazi sa fi mai multumitor pentru ce ai si sa spui mai des un "multumesc" si pentru ce nu ai. Dumnezeu nu ti-a promis lucruri de care tu nu ai nevoie, ci iti da exact cat iti e suficient. In incheiere as vrea sa te rog sa te gandesti la cat de mare a fost jertfa Lui pentru tine, si la cat de important esti in ochii lui Dumnezeu, spunea cineva ca si daca ai fi fost tu singurul pacatos din lumea asta, tot ar fi murit Isus pentru pacatosi, atat de mare e iubirea Sa fata de noi.

duminică, 23 aprilie 2017

Iertat de doua ori - Harold Morris

    Oamenii obişnuiţi pot da de necazuri foarte mari, ne avertizează Harold Morris care, în liceu, şi-a ales greşit prietenii şi a ajuns la 29 de ani în închisoare având de ispăşit două condamnări pe viaţă.
Citind istoria vieţii lui veţi afla despre ororile vieţii din închisoare şi despre familia lui care a crezut în el şi i-a transmis mesajul plin de speranţă al credinţei în Isus Cristos. Printre lacrimi, într-o celulă infestată de gândaci, Morris a căzut pe genunchi şi şi-a deschis inima Salvatorului.
     Au urmat lungul drum al uceniciei şi numeroase ocazii de a-L sluji pe Dumnezeu în penitenciar, înainte de eliberarea din închisoare.
     Mărturia acestui fost deţinut i-a încurajat pe mulţi sănu se joace cu viaţa lor, ci să şi-o dedice lui Dumnezeu, iar istoria lui captivantă va continua să-i influenţeze pe adolescenţi şi pe părinţi.
     Iată ce spune cunoscutul autor şi psiholog Dr. James Dobson despre autorul acestei cărţi şi mesajul cuprins în această carte:
Harold Morris mi-a devenit un prieten apropiat, un frate de credinţă şi un colaborator preţios în eforturile noastre de a ajuta familia. Recent am avut ocazia să-l aud pe viu povestindu-şi viaţa părinţilor şi copiilor din biserica mea.
    Sala de 2500 de locuri a fost arhiplină şi, cât timp a vorbit, s-a păstrat o tăcere totală. Apoi l-am auzit pe Harold întrebând auditoriul dacă ştie ce înseamnă să te trezeşti la ora trei noaptea şi să te uiţi pierdut la tavan, copleşit de sentimente de vinovăţie şi regret pentru ce ai făcut. Sau dacă ştie ce înseamnă să nu poţi adormi seara, datorită păcatelor din trecut. Biserica a rămas tăcută, iar el a continuat explicându-le tinerilor că hotărârile greşite, acţiunile şi gândurile păcătoase pot fi iertate, că şi ei pot obţine eliberarea de păcatele trecutului, că şi ei pot descoperi, aşa cum a făcut-o şi el, într-o celulă infestată cu gândaci, puterea transformatoare a lui Isus Cristos. La sfârşit Harold le-a cerut tinerilor care aveau asemenea probleme să vină în faţă pentru o rugăciune de pocăinţă şi consacrare pentru Dumnezeu. Adolescenţi din toate colţurile sălii s-au ridicat şi au păşit în faţă ca să-l cunoască mai îndeaproape pe Harold ... şi pe Salvatorul lor. A fost un moment memorabil în viaţa acestui om unic în felul lui. Am vorbit pe îndelete cu Harold despre lucrarea pe care o desfăşoară şi motivele care-l determină să o facă şi am înţeles care este forţa care-l împinge înainte: o dorinţă fierbinte să-şi slujească Salvatorul şi să-i ajute pe alţii să evite capcanele în care a căzut el şi lungul drum al umilinţei pe care l-a parcurs puşcăriaşul cu numărul 62345. Sper ca nimeni dintre noi să nu afle, pe propria piele, ce înseamnă să fii îmbrăcat în haine vărgate, tuns şi aruncat în spatele unor gratii unde să-ţi petreci tot restul vieţii. Dar milioane de adolescenţi şi tineri se află într-o altă închisoare ... a păcatului. Sunt robii alcoolului, ai tutunului şi drogurilor, ai imoralităţii şi dorinţei nesăbuite de a obţine plăcerea cu orice preţ. Harold Morris vrea să spună tuturor acestor oameni că Isus Cristos este Cel care i-a smuls lanţurile şi l-a eliberat. Mesajul său este un mesaj al speranţei pentru o lume disperată.
Harold Morris a început să scrie în anul 1984, când a fost diagnosticat cu un cancer în fază terminală. El a vrut să îşi folosească ultimele luni de viaţă pentru a împărtăşi şi altora povestea vieţii sale: acuzat pe nedrept de atac armat şi crimă la vârsta de 29 de ani, el a petrecut următorii nouă ani din viaţa sa în spatele gratiilor, luptând pentru supravieţuire în ceea ce era cunoscută ca cea mai rea închisoare din Statele Unite: Georgia State Penitentiary. Dar în închisoare el a găsit ceva neaşteptat: a găsit speranţa.
După aproape un deceniu în spatele gratiilor, Harold Morris a fost eliberat condiţionat în 1978. Într-un final a dobândit o comutare a pedepsei şi reprimirea tuturor drepturilor şi libertăţilor civile în anul 1981, cu o zi înainte de absolvirea unui colegiu creştin.
    Liber din nou, el şi-a dedicat viaţa misiunii de a vorbi în faţa a milioane de oameni în Statele Unite şi în jurul lumii despre pericolele drogurilor, alcoolului şi a prieteniilor rele - chiar lucrurile care l-au adus pe el în puşcărie. Ani de zile el şi-a împărtăşit istorisirea tragică, subliniind importanţa de a face alegeri corecte cât mai devreme în viaţă.
    În 1991, la treisprezece ani de la eliberarea sa din închisoare, Harold Morris a primit Vice Presidential Humanitarian Award of Honor, în Washington D.C. pentru contribuţia sa adusă în vieţile tinerilor şi a deţinuţilor.
Harold Morris a produs şi un material video, cu titlul Twice Pardoned transmis în peste 60 dintre marile oraşe ale S.U.A. şi care tratează materialul prezentat în cartea sa The Law of the Harvest. Actualmente el locuieşte în Atlanta, Georgia.

In sfarsit acasa - Randy Alcorn

"Oare astazi voi muri?"
Tatal lui Li Quan il invatase in copilarie sa-si puna zilnic aceasta intrebare. Ii spunea micutului Quan: "Intr-o zi raspunsul va fi da si in acea zi trebuie sa fii pregatit."Quan inmarmuri cand auzi strigatul care venea din spatele lui. Vocea racnea cu autoritatea conferita de Gong An Ju, Biroul de Securitate Publica: "Va intalniti noaptea ca niste criminali ce sunteti. Cum va permiteti sa sfidati legea? In trei minute, spuse Spranceana-Crestata plin de sine, vom impusca toti copiii care nu se declara loiali poporului, ci raman fideli gweilos, demonilor straini."
Quan, Ming si Shen se tineau strans de mana. Quan respira adanc si isi lua inima in dinti.
"Cu siguranta ca azi este ziua."

RANDY ALCORN este fondatorul si directorul organizatiei Eternal Perspective Ministries (EPM), o organizatie nonprofit al carei scop este promovarea unei vieti din perspectiva eterna si atragerea atentiei asupra persoanelor cu nevoi speciale, care necesita sprijin si ajutor de orice forma, incluzandu-i pe saraci, pe cei persecutati si pe copiii nenascuti.
Lucrand ca pastor timp de paisprezece ani inainte de a fonda EPM, Randy este un cunoscut invatator si vorbitor la numeroase conferinte. A luat cuvantul in numeroase conferinte. A luat cuvantul in numeroase tari si a fost intervievat in cadrul a mai mult de 350 de emisiuni de radio si televiziune. Randy locuieste in Gresham, Oregon, impreuna cu sotia sa, Nanci, cu care are doua fiice, Karina si Angela.
Cele patru romane bestseller ale lui Randy sunt: Deadline [Termenul limita], Dominion [Stapanirea], Edge of Eternity [Marginea vesniciei] si Lord Foulgrin's Letters [Scrisorile lordului Foulgrin].

In asteptarea diminetii - Karen Kingsbury

"Doamnă, a avut loc un accident rutier..."

         - Un sofer beat...
         - Un accident mortal...
         - Un vis distrus...

Aşteptându-şi soţul şi fiicele, care au fost trei zile cu cortul, la pescuit, Hannah se gândeşte că are tot ce şi-a dorit de la viaţă; un sot deosebit, două fete frumoase, sănătoase şi cuminţi... o familie creştină. Dar soarele a apus, se lasă înserarea şi cei dragi întârzie. Ciudat! O cuprinde ingrijorarea. Zgomot de maşină... În faţa casei a oprit maşina poliţiei. Doi ofiţeri se îndreaptă direct spre casa lor... şi-i aduc veşti care ii vor schimba viaţa pentru totdeauna.

"Am plâns mult citind aceasta carte. Mi-am dat seama înca o dată că iertarea duşmanului este chemarea fiecărui creştin."

Autoarea de mare succes KAREN KINGSBURY este cea mai indragita scriitoare inspirationala a Americii, cartile ei fiind tiparite in mai mult de saisprezece milioane de exemplare. Este autoarea a mai multor bestselleruri, printre care seria "Rascumparare", seria "Above the Line", si romanele "Shades of Blue", "Even Now", "One Tuesday Morning" si "Ever After". "Ever After" a fost numita "Cartea crestina a anului" in 2007. Lui Karen i s-au decernat mai multe premii, iar recent a inceput sa scrie si cantece. Mai multe din romanele ei urmeaza sa fie ecranizate, "Like Dandelion Dust" fiind prima din cartile ei care a fost transpusa pe pelicula in septembrie 2010. Karen este de asemenea o vorbitoare recunoscuta la nivel national in cadrul a numeroase organizatii pentru femei. Locuieste in Washington cu sotul ei, Don, si cu cei sase copii ai lor, dintre care trei au fost adoptati din Haiti.

Confruntarea cu uriasii - Eric Wilson

        
         Au trecut sase ani de cand echipa Shiloh Christian Eagles nu a mai castigat vreun campionat, de aceea acum este in joc chiar postul antrenorului Grant Taylor. Daca nu reusesc sa schimbe cat mai repede lucrurile, postul lui va ajunge de domeniul istoriei. Din nefericire, marcatorul lor cel mai bun tocmai a plecat la o echipa rivala, iar cei de la Eagles si-au pierdut motivatia. Tensiunea creste.
         Nici acasa situatia lui Grant nu este mai buna. Locuieste cu sotia lui intr-o darapanatura, masina lor rablagita se defecteaza mereu, iar dorinta celor doi de a avea un copil nu s-a implinit inca. Insa Dumnezeu lucreaza – pe mai multe planuri. Grant primeste un mesaj de la un musafir neasteptat si incepe sa caute un tel mai inalt pentru echipa lui de fotbal. Cu sanse incredibil de mici in campionat, Grant si „Vulturii” sai de la Academia Crestina Shiloh trebuie sa se inalte deasupra temerilor si sa treaca cel mai important test de tarie si curaj din viata lor.

Baiatul de pe muntele Rhigi - C.M.Sedgwick


„Acţiunea povestirii Băiatul de pe Muntele Rhigi se desfăşoară în minunatul ţinut împădurit din Massachusetts de Vest, unde doi adolescenţi împărtăşesc pasiunea de a pescui şi a explora. Dar dincolo de aceasta, în ce priveşte educaţia, ei nu au nimic în comun. Harry nici nu se poate compara cu existenţa brutală pe care Clapham Dunn o îndură în fiecare zi – existenţă care i-a modelat caracterul şi a dat naştere unei frustrări şi frici chinuitoare în inima lui.

Distrus din punct de vedere emoţional şi spiritual, Clapham este atras ca un magnet de dragostea şi bunăvoinţa familiei Davis. El tânjeşte să fie ca ei. Bunătatea lor îi uşurează povara şi îi dă speranţă. Dar într-o zi tristă, el este ameninţat şi împins să facă un lucru inimaginabil…
Urmează apoi zile lungi, întunecate şi nefericite. însă, „seara vine plânsul, iar dimineaţa veselia”

Fie ca această poveste sfâşietoare a băiatului de pe Muntele Rhigi să ne ajute să avem milă faţă de cei „ai nimănui” şi de „fraţii neînsemnaţi”, care poate că niciodată, în afara timpului pe care-l petrec cu noi, nu au oportunitatea să vadă o licărire de lumină sau o rază de speranţă. S-ar putea să nu ştim niciodată ce întunecime îi bântuie sau ce temeri îi constrâng, dar cu siguranţă putem fi un balsam vindecător pentru ei (chiar dacă numai pentru o clipă) prin faptul că le oferim din dragostea noastră.”

Mark Hamby

Baraca - Wm Paul Young

Într-o vacanţă cu familia, fiica cea mai mică a lui Mackenzie Allen Philips, Missy, este răpită. În pădurile din Oregon, într-o baracă abandonată, se descoperă indicii că fetiţa ar fi fost omorâtă cu sălbăticie. Patru ani mai târziu, aflat sub povara Marii Tristeţi, Mack primeşte un bileţel suspect, aparent din partea lui Dumnezeu, prin care este invitat la baracă pentru un weekend.
   Fără să fie sigur că e bine ce face, într-o după-amiază de iarnă soseşte la baracă, locul celor mai întunecate coşmaruri ale sale. Ceea ce va găsi aici îi va schimba viaţa pentru totdeauna.
   Într-o lume în care religia pare să devină pe zi ce trece tot mai irelevantă, Baraca ridică întrebarea cu care toţi ne confruntăm: "Unde este Dumnezeu într-o lume încercată de atâta suferinţă?" Răspunsurile pe care le primeşte Mack te vor surprinde şi, probabil, te vor transforma în aceeaşi măsură în care l-au transformat pe el. Îţi vei dori ca toţi cei pe care-i cunoşti să citească această carte.

Rascruci - Wm Paul Young

Autorul bestsellerului BARACA, vandut in 18 milioane de exemplare.
Paul Young, autorul bestsellerului international BARACA, ne spune povestea transformarii treptate a unui om prins in chinurile propriilor sale faptem undeva intre cer si pamant.
Anthony Spencer este un om egoist, aflat in culmea gloriei. El este mandru de succesul sau in lumea afacerilor, desi pretul acestui succes a fost unul extrem de dureros. O hemoragie cerebrala il aduce pe Tony pe patul de spital, la terapie intensiva, in stare de coma. De-aici se "trezeste" intr-o lume fantastica pe un taram "viu",  care reflecta intocmai valentele vietii sale pamantesti, cu bine si rau, cu frumos si urat. Aici, pe taramul acesta supranatural, intra intr-un dialog intens cu diferite personaje pe care le socoteste a fi proiectiile propriului subconstient, dar la ale caror cuvinte ajunge sa "vada" prin ochii si experientele altor, insa ramane "orb" la consecintele disimularii intentiilor si suferintei personale ce stau in calea vindecarii si credintei. Oare il vor determina toate aceste evenimente sa-si reexamineze viata si sa realizeze faptul ca si-a construit un castel de nisip pe temelia otravita a unei inimi frante? Va avea Tony curajul sa ia o decizie cruciala, care ar putea repera nedreptatea cumplita pe care a savarsit-o inainte sa intre in coma?

Curajosi - Randy Alcorn

Ca ofiteri de politie care aplica legea, Adam Mitchell, Nathan Hayes si partenerii lor se expun de bunavoie celor mai dificile situatii. Dar, la sfarsitul zilei, ei se confrunta cu o provocare careia niciunul dintre ei nu este pregatit sa-i faca fata: aceea de a fi tata. Desi la slujba se straduiesc intruna sa-si indeplineasca cat mai bine sarcinile, ca tati esueaza lamentabil si inteleg sa se multumeasca cu mediocritatea.
Curand ajung insa la intelegerea faptului ca in aspiratiile lor au pierdut din vedere esentialul. Ei stiu ca Dumnezeu doreste sa intoarca inimile tatilor spre copii, dar observa cum copiii lor incep sa se indeparteze tot mai mult de ei.
Vor reusi ei oare sa gaseasca o modalitate de a-i sluji si a-i proteja pe cei care le sunt cei mai dragi? Cand tragedia le loveste caminul, acesti barbati ajung sa se luate cu sperantele, temerile, credinta si sarcina de a fi parinte. Oare o criza majora ii va putea ajuta pe acesti tati sa se apropie de Dumnezeu...si de copiii lor?

Imblanzirea tigrului - Tony Anthony

Tony Anthony nu cunostea frica. Triplu campion mondial de Kung Fu, el era sigur de sine, puternic si la varful piramidei artei sale. Il astepta o cariera extraordinara. Fiind cooptat in elita garzilor de corp, el calatoreste in intreaga lume, protejandu-i pe cei mai bogati, mai puternici si mai influenti oameni din lume.

Aceasta istorisire plina de actiune, captivanta si adesea infioratoare, reprezinta povestea adevarata a lui Tony. Invecinandu-se uneori cu fantezia si fictiunea, desi reala in fiecare dintre afirmatiile ei, aceasta remarcabila carte este aproape de necrezut. Cu o perspectiva fascinanta asupra artelor martiale chineze, cu fiorul pe care-l da adrenalina in viata pe muchie de cutit a bodyguard-ului, ea povesteste tragedia personala care l-a transformat pe "un ucenic al iluminarii" intr-un om violent, insetat de sange.

Tony ajunge in inchisoarea Centrala notorie din Nicosia. Acolo, in adancurile unui iad zilnic, totul putea fi pierdut, daca nu l-ar fi vizitat un strain...


Tony Anthony este casatorit cu Sara. Ei locuiesc in Essex, Marea Britanie, impreuna cu cei doi fii ai lor, Ethan si Jacob.
 

Incercarea focului - Eric Wilson

In cladirile cuprinse de flacari, capitanul Caleb Holt se ghideaza dupa dictonul pompierilor:

Niciodata sa nu-ti parasesti partenerul.

Acasa insa, in jarul aproape stins al casniciei sale, se ghideaza dupa propriile reguli.
Inca de fetita, Catherine visa sa se casatoreasca cu un pompier curajos si plin de iubire... exact ca tatal sau. Acum, dupa sapte ani de casnicie, se intreaba cand a incetat sa fie "suficient de buna". Nenumaratele certuri si furia pe care si-o produc reciproc ii determina sa-si doreasca sa caute fiecare altceva mai atragator.
Pe cand se pregatesc de divort, tatal lui Caleb il provoaca pe acesta sa se angajeze la un exercitiu de 40 de zile: "Provocarea dragostei". Intrebandu-se daca merita efortul, Caleb accepta, mai mult de dragul tatalui sau decat de dragul casniciei sale.
Surprins de adevaratul sens al dragostei, Caleb isi da seama ca sotia sa si casnicia lor merita tot efortul de a lupta pentru ele. La serviciu, misiunea sa este de a-i salva pe altii. Acum, capitanul Holt este gata sa dea piept cu cea mai grea misune pe care a avut-o vreodata... aceea de a salva inima sotiei sale.
Cuprinzand scene de actiune pe fondul unei minunate povesti de re-indragostire, captivantul roman al lui Eric Wilson va va inspira si va va provoca. Bazat pe scenariul creat de Alex si Stephen Kendrick, romanul Incercarea focului include intrigi secundare, personaje si o poveste de fundal ce nu se regasesc in filmul cu acelasi nume "Fireproof"

Martorul - Josh McDowell

Timp de câteva zile, pe măsură ce parcurgeam paginile acestui roman plin de suspans, am avut senzaţia că sunt pe o altă planetă. Odată ajuns la pagina pe care stă scris cuvântul Sfârşit, m-a cuprins tristeţea. Mi-am luat rămas-bun de la eroii cărţii şi m-am întrebat când îmi va fi dat din nou să întâlnesc un roman atât de captivant şi antrenant
Am visat un roman care să-mi stârnească emoţii puternice şi să-mi facă inima să bată cu putere în timp ce urmăresc iureşul evenimentelor în care sunt implicaţi eroii săi. Am visat un roman care să mă prindă şi să mă poarte până în punctul cel mai îndepărtat în care m-ar fi putut duce imaginaţia, inteligenţa, priceperea şi creativitatea autorului. Ajuns acolo, să uit unde mă afl u şi să mă pierd printre rândurile şi paginile sale. Am visat un roman care să fi e altfel decât toate celelalte, original, unul care să nu fi e doar înţesat de aventuri eroice palpitante şi pline de neprevăzut, ci care să ofere şi răspunsuri la cele mai importante întrebări care ne ies în cale şi care ne urmăresc din copilărie până la vârsta perilor albi.
Vino, prietene, alături de mine să te bucuri de câteva ore minunate petrecute într-o călătorie în care vom vizita cele mai frumoase şi mai vechi locuri istorice de la Răsărit şi de la Apus şi cea mai mare civilizaţie a cestor locuri. Să trăim împreună cu eroii cărţii momente de dragoste, aventură şi eroism şi să descoperim alături de ei răspunsurile pe care le-au găsit ei la întrebările referitoare la viaţă şi veşnicie.

 Henri Aoun

Josh McDowell a conferenţiat în faţa a peste zece milioane de tineri din 84 de ţări şi din peste 700 de universităţi şi campusuri universitare. Este autorul sau coautorul a peste 100 de lucrări, tipărite în peste 42 de milioane de exemplare în întreaga lume. Dintre cărțile sale apărute în limba română, amintim: "Sunt un tată bun?", "Generația înstrăinată", "Codul lui Da Vinci: În căutarea adevărului", "În căutarea certitudinii", "Relație prin Cuvânt", "Dragostea are întotdeauna dreptate" și "Mai mult decât un simplu tâmplar". Josh este căsătorit de peste 35 de ani cu Dottie, au patru copii și locuiesc în Dallas, Texas.  

Crucea si pumnalul - David Wilkerson

"Crucea si pumnalul" este autobiografia remarcabila a pastorului de la tara, David Wilkerson, un om inspirat de credinta, care a facut o minune dupa alta in recuperarea tinerilor dependenti de droguri din orasul New York. Conflictul stravechi dintre bine si rau este dramatizat aici in relatarea vietii lui David Wilkerson, care, in 1958, a fost indemnat de Duhul Sfant sa incerce sa ajute sapte tineri condamnati in orasul New York pentru uciderea lui Michael Farmer, un baiat olog. Acum, cei sapte sunt in inchisoare si David nu-i mai poate ajuta, insa eforturile sale au dus la aparitia miscarii Teen Challenge, care a salvat mii de tineri si tinere de la crima si dependenta de alcool si droguri.

Cartea aceasta s-a vandut in peste 15 milioane de exemplare si a fost tradusa in peste 35 de limbi. De asemenea, continuarea lucrarii lui David Wilkerson este descrisa in cartea "Crucea este inca mai tare decat pumnalul."

In 1969, Crucea si pumnalul a fost ecranizata, filmul purtand acelasi nume, iar Pat Boone a jucat rolul lui David Wilkerson si Erik Estrada pe cel al lui Nicky Cruz, unul dintre conducatorii unei bande de tineri, a carui viata a fost transformata in mod dramatic de catre Hristos. De atunci si pana astazi World Film Crusade estimeaza ca filmul a fost vazut de vreo 50 milioane de oameni din 150 de tari in peste 30 de limbi. Acesta este unul dintre cele mai vizionate filme din lume si a atras milioane de oameni la Hristos.



Dumnezeu exista!

Am mai scris in urma cu cateva "postari" o intamplare pe care cred ca se merita sa o reamintesc: Se spune ca odata, un om mai batran, care nu credea in Dumnezeu, a fost intalnit de un frate credincios. Din vorba in vorba, acel domn, a intrebat pe frate de unde vine si incotro se indreapta? Drept raspuns, fratele a zis ca este student si se indreapta inspre facultate. Curios, omul respectiv a intrebat la ce este el student? A raspuns calm ca este student la teologie. Când a venit raspunsul, omul mirat, a intrebat razand: "Tu mai crezi in lucrurile astea? Mai crezi ca exista Dumnezeu, L-ai vazut cumva?" raspunsul fratelui nu a intarziat sa apara: "Da, mai cred, dar dvs ce profesor sunteti?" fu întrebarea adresata omului care deja ii spusese ca este profesor..."sunt profesor de istorie", veni raspunsul domnului respectiv. "Ah, dvs credeti ca a existat Mihai Viteazul?", intreba din nou fratele. "Cred, bineinteles, ca scrie istoria,e pomenit in toate cartile de istorie..." raspunse dl profesor. Iar ca sa intoarca situatia, fratele interveni din nou: "...dar l-ati vazut? Despre Mihai Viteazul scrie istoria, dar despre Dumnezeu scrie BIBLIA, care nu minte niciodata...".

"Nu, nu suntem un vis, o întâmplare,
Un lut de sine însuşi frământat.
Ci ne-a zidit o Forţă Creatoare,
O-nţelepciune fără de hotare,
Există Dumnezeu cu adevărat!

Nu, nu suntem jivine-ntunecate,
Gonite de un bici ne-nduplecat.
Căci noi avem un duh şi-o libertate
Şi-o inimă ce pentru ceruri bate,
Există Dumnezeu cu adevărat!

N-ar fi simţit în veci de veci ţărâna
Surâsul unui crin imaculat.
De n-ar fi-ntins Atotstăpânul mâna
Să umple-n noi de simţământ fântâna.
Există Dumnezeu cu adevărat!

Da, e cu noi Scriptura ca dovadă,
Avem minuni şi semne ne-ncetat,
Şi cine vrea pe Dumnezeu să-L vadă,
Să stea în faţa Lui pe baricadă!
Există Dumnezeu cu adevărat!

Nu-i calea noastră veşnic însorită,
Nu-i viaţa totdeauna un palat,
Dar o trăim căci merită trăită,
Când, peste lumea asta mărginită
Există Dumnezeu cu adevărat!

Nu, nu suntem neant! - Ce fericire!
Supremul adevăr s-a revelat!
Isus e-n noi Lumină şi Iubire,
Iar moartea-i doar un zbor spre nemurire,
Există Dumnezeu, ce minunat!"
(Costache Ioanid)

sâmbătă, 22 aprilie 2017

Viata - o plimbare spre...?

      Au trecut aproape 4 luni de la începutul noului an, 2017...nu stiu pt tine, cel care citesti asta, daca au treut la fel de repede ca si pt mine. Daca da, inseamna ca ne aflam in aceeasi situatie amândoi: aceea in care, ne apropiem, incet-incet de vesnicie, caci, pana la urma, ce este viata? Daca ar fi sa ne luam dupa spusele lui Blaga, marele nostru poet/filozof, etc: "Viata - o plimbare spre somn." Pivind din punctul de vedere pamantesc, nu e nimic altceva decat asta, o simpla si nevinovata "plimbare spre somn", in care facem ce vrem, mergem unde vrem, nu tinem cont de reguli, privim viata ca si cum noi nu vom pleca de aici niciodata. Dar privind din punct de vedere religios, din punctul de vedere al lui Dumnezeu (dupa cum scrie in Biblie), viata este cel mai pretios lucru prin care putem sa ii dovedim lui Dumnezeu ca il iubim. Dumnezeu, pt ca noi a traim, si-a trimis Singurul Fiu la moarte pt noi (Ioan 3:16; Ieremia 31:3...etc). Nu cu mult timp in urma am ascultat o predica legata de depresie. Din punct de vedere al Organizatiei Mondiala a Sanatatii (OMS), depresia este o stare de tristete care impiedica desfasurarea unei vieti normale, de ea suferind aproximativ 356 de milioane de oameni. Nu stiu care ar fi acea tristete din viata ta care a impiedicat desfasurarea unei vieti normale, dar gandeste-te ca Dumnezeu permite aceste lucruri, ca sa te modeleze pt ziua in care vom ajunge ACOLO SUS. Daca astazi nu esti acolo unde ti-ai propus sa fi, nu inseamna neaparat ca nu esti bun, ci unul din motive ar putea fi faptul ca sunt alti oameni acolo jos pe care esti pus sa ii ridici, sa ii impingi de la spate, care astazi ar putea sa renunte, dar Dumnezeu te-a vazut pe tine vrednic de a ajuta. Daca vreodata ai intentia de a te compara cu cei mai tari decat tine, iti dau un sfat: nu toti avem aceleasi calitati, gandeste-te ca la Judecata nu vei fi intrebat tu, care ajuti pe cei saraci, sau tu care ridici pe altii când sunt cazuti, sau tu care predici, sau tu care canti...tu cel cu cantatul, de ce nu ai predicat ca si "X" sau tu, "X" de ce nu ai cantat ca si "Y". Fiecare suntem pusi sa ne facem lucrul nostru, si impreuna sa lucram pt Dumnezeu. Atunci când esti pus in situatia de a te desconsiera, gandeste-te la chemarea pe care o ai, la lucrarea pe care trebuie sa o faci. Daca tu nu mergi mai departe, daca tu nu iti vei face datoria, daca vrei sa renunti, cine va lupta in locul tau? Esti responsabil de viata ta si esti responsabilsa spui despre El celor pe care Dumnezeu i-a asezat langa tine (colegi, sefi, vecini, etc)...Esti responsabil de lucrarea ta, du-o pana la capat si vei primi premiul, nu e usor sa ajungi la FINISH, nu a promis nimeni asta, dar merita sa lupti!


luni, 17 aprilie 2017

Va veni o zi...

"Oh, si va veni o zi,
Când tot ce-am strans vom parasi,
Si cata jale-atunci va fi,
Atunci când doar ne-om aminti
De vremea cea trecuta...

Oh, si va veni un timp,
Un timp de-amar si intristare.
Doar pentru cei ce-n al lor camp
Sunt numai spini si iarba mare...

Dar pentru cel ce a urmat
Poruncile Lui sfinte,
Si dupa Domnul a umblat,
La EL de-a luat aminte,

Acela fi-va fericit
Si fruntea si-o va tine sus,
Doar pentru Domnul de-a trait
Si-a implinit ce El a spus."
C o s m i n   F r i s a n
Luni, 17 aprilie
2017

duminică, 2 octombrie 2016

Atunci cand lumea te loveste

"Atunci cand lumea te loveste
Si vrea sa te atraga-n jos,
Isus e Cel ce te priveste,
El stie-al vietii tale rost.

E greu sa te ridici intr-una,
Cand tot mereu esti improscat.
Dar nu uita, ca-n lupta numai
Conteaza cel ce-a triumfat.

Smerenie ni se cere multa,
Dar stim ca EL este cu noi,
Si chiar de am pierdut o lupta
Razboiul inca e in toi..."

~ Cosmin Frisan 02 oct 2016 ~

marți, 20 septembrie 2016

Nu luati in ras pe Dumnezeu...

(Preluat de aici)
“Nu vă înșelați: „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.“ Ce samănă omul, aceea va și secera.” (Galateni 6:7)
Iată povestea câtorva oameni celebri care L-au luat în râs pe Dumnezeu:



John Lennon (Cântăreţ):
Cu câţiva ani înainte de a muri, într-un interviu pentru o revistă americană, el a declarat: “Creştinătatea va lua sfârşit, va dispărea. Nu este nevoie să îmi susţin această idee. Sunt sigur. Nu am ce spune despre Isus, însă cei ce-L urmau erau oameni prea simpli, astăzi noi suntem mai cunoscuţi decât El” (1966).
Lennon, după ce a declarat că membrii formaţiei Beatles erau mai cunoscuţi decât Isus Hristos, a fost împuşcat de şase ori.




Tancredo Neves (Preşedinte al Braziliei):
În timpul campaniei prezidenţiale, acesta a declarat că, dacă ar obţine 500.000 de voturi din partea partidului
său, nici Dumnezeu nu l-ar mai putea îndepărta de la Preşedinţie.
Bineînteles, a obiţnut voturile, însă s-a îmbolnăvit cu o zi înainte de a deveni preşedinte, apoi a murit.



Cazuza (Compozitor, cântăreţ şi poet bi-sexual):
În timpul unui spectacol în Canecio (Rio de Janeiro), în timp ce îşi fuma ţigara, a pufăit fumul în aer şi a spus: “Doamne, asta e pentru Tine.”
A murit la vârsta de 32 de ani, de CANCER pulmonar, într-un mod groaznic.



Cel care a construit Vasul Titanic:
După ce s-a încheiat construirea Vasului Titanic, un reporter l-a întrebat cât de sigur era Vasul.
El a răspuns cu un ton ironic: “Nici chiar Dumnezeu nu îl poate scufunda”. Cred că ştiţi cu toţii ce a urmat.



Marilyn Monroe (Actriţă):
Marilyn Monroe a fost vizitată de Billy Graham, în timpul unei reprezentaţii a unui spectacol. Acesta a declarat că Duhul Lui Dumnezeu l-a trimis să îi predice.
Dupa ce a ascultat ceea ce a avea de spus predicatorul, ea a replicat: “N-am nevoie de Isus al tău”. O săptămână mai târziu, a fost găsită moartă, în apartamentul ei.



Bon Scott (Cântăreţ):
Fostul vocalist al formaţiei AC/DC. Într-un cântec din 1979, el spunea: “Nu mă opriţi: mă îndrept pe drumul meu, pe drumul care duce în infern”.
Pe 19 februarie 1980, Bon Scott a fost găsit mort, înecat cu propria vomă.



Campinas (in 2005):
În Campinas, Brazilia, un grup de prieteni, beţi, au luat, în drum, o altă prietenă… . Mama a însoţit-o până la maşină şi, îngrijorată de starea în care se aflau prietenii ei, i-a spus, ţinând-o de mână pe fata care se aşezase în masină: “Fiica mea, mergi cu Dumnezeu şi fie ca El să te apere.”
Aceasta a răspuns: “Poate doar dacă El (Dumnezeu) merge în portbagaj, pentru că aici, înăuntru,…. e deja plin.”
Peste câteva ore, a sosit vestea că tinerii au fost implicaţi într-un accident mortal, toţi au murit, maşina era de nerecunoscut, nu se mai putea spune ce tip de maşină fusese, însă, în mod surprinzător, portbagajul era intact. Poliţia a declarat că nu vedea în ce mod a putut rămâne intact portbagajul. Spre surprinderea lor, în portbagaj au găsit un carton de ouă, iar ouăle erau toate întregi.



Christine Hewitt (ziaristă şi redactoră de emisiuni de divertisment din Jamaica ):
Ea a declarat că Biblia (Cuvântul lui Dumnezeu) este cea mai proastă carte scrisă vreodată.
În iunie 2006 a fost găsită arsă în maşina proprie.
Mulţi alţi oameni importanţi au uitat că nu există nici un alt nume căruia să i se fi acordat atâta autoritate, precum numele Domnului Nostru Isus Hristos.

Mulţi dintre aceştia au murit, numai Domnul Nostru Isus Hristos a murit şi a înviat şi este viu.
Poate crezi ca toate acestea au fost doar coincidente, dar gandeste-te ca sunt atatea cazuri in care Dumnezeu, care este un Dumnezeu al dragostei, mai si pedepseste pe cei care iau Numele Sau in ras si se cred mai puternici decat El.

duminică, 13 septembrie 2015

Telefon vs viata sociala reala



Tehnologia moderna a devansat viata sociala cu Dumnezeu si cel de langa noi?

      Daca pana acum problema de facebook era cea mai grava, ceva tot legat de tehnologia moderna e pe primul loc...telefonia mobila vs socializare. Mai tineti minte pe vremea "messengerului" de la "yahoo!" acele "mass-uri" pe care le primeam, care pe unii ne disperau, iar altii le trimiteau mai departe...eu unul, alegeam de multe ori sa nu le citesc iar pe cele mai multe sa le sterg inainte de a citi macar primul rand...era o perioada interesanta, pe care, o credeam noi, una interesanta...nu ne gandeam ca peste 5-6 ani, telefoanele mobile vor ajunge sa ne conduca vietile, si spun asta cu toata convingerea, pentru ca peste tot pe unde te uiti, sta sot langa sotie, unul langa altul in metro, tren, autobuze sau tramvaie si sunt cu telefoanele in mana, fara sa se bage in seama. Mergand zilnic cu metroul sau cu trenul, vad peste 90% din calatori cu nasul in telefon.
      Spuneam mai sus ca eru unele mesaje pe care nu le citeam, dar a existat un mesaj pe care chiar l-am salvat pe o bucata de hartie...el suna asa:

"Cum ar fi daca am trata Biblia ca pe telefoanele noastre mobile?
…daca le-am purta cu noi mereu, in posete sau in buzunare ?
…daca ne-am intoarce dupa ea undeva daca am uitat-o ?
… daca am umbla prin ea de cateva ori pe zi ?
… daca am folosi-o ca sa primim mesaje din textul biblic in loc de SMS-uri ?
…daca am trata-o ca si cum nu am putea trai fara ea ?
... oare am darui-o ca si cadou copiilor nostri ? 
... am folosi-o in calatoriile noastre ?
... am folosi-o in caz de urgente ?
Si inca ceva, spre deosebire de telefoanele mobile, nu trebuie sa ne facem grija ca vom fim deconectati. Isus a platit deja factura…in avans!!! 
...

      Nu stiu daca iti mai aduci aminte de acest mesaj, dar eu imi aduc bine aminte...si chiar m-am gandit profund la ceea ce scrie aici...cum spuneam, daca in urma cu 5-6 ani era la moda sa ai un telefon, acum sa ai UN telefon e ceva fara de care nu poti trai (cel putin unii), acum daca nu ai ultimul tip de teefon aparut pe piata, nu insemni nimic. Concluzia la care am ajuns este aceasta: telefonul in ziua de azi, pe langa un moft e si ceva ce te tine legat. 
      Nu spun ca e un lucru rau sa ai telefon, e un lucru rau ca te uiti sa socializezi cu cel de langa tine, uiti sa privesti pe geam si sa vezi ce frumos e un rasarit sau un apus de soare, uiti ca traiesti pentru altceva. Viata ta trece, si la fel si a mea, dar nu ti-ar parea rau cand vei ajunge batran, daca vei ajunge, sa iti aduci aminte de tineretea ta si sa te gandesti ca au trecut pe langa tine atatea momente frumoase, atatea lucruri pe care le-ai pierdut pentru ca nu ai facut altceva decat sa stai cu capul in telefon? Gandeste-te ca viata care a trecut nu o mai recuperezi, momentele frumoase trec o singura data pe langa tine, daca nu le iei in seama, nu uita ca a doua oara doar iti va spune altcineva ca vara a fost frumoasa, ca iarna asta zapada a fost si in realitate nu doar in aplicatiile de pe smart-phone-uri. Adu-ti aminte de vremurile trecute, cu 8 ani, poate tu nu stiai ce e un telefon mobil, nici nu te-ai fi gandit ca acum tu iti verifici contul bancar, iti verifici cele mai importante mesaje, sau chiar iti semnezi contractul de munca printr-un sms (o tehnologie foarte avansata, zic eu...primesc mesaj cu un fisier PDF unde e contractul meu de munca, daca sunt de acord cu el, selectez aceasta, si in cateva secunde primesc un mesaj cu un cod pe care trebuie sa il trimit mai departe firmei, cum ca sunt de acord).
Nu e rau sa ai telefon, ci e rau ca tot ce ai sa fie doar telefonul...nu uita ca socializarea este altceva, nu uita ca prieten nu inseamna ceva cu care vorbesti prin mesaje doar...

sâmbătă, 12 septembrie 2015

Atunci cand recunosti

A trecut ceva timp de cand nu am mai postat nimic...din pacate "nu am avut timp" (vesnica scuza pentru oricine, cand vine vorba de a face ceva, POATE, folositor pentru a ajuta pe cineva...) dar as vrea incetul cu incetul sa revin.
      In aceasta lunga pauza pe care am facut-o, mi-am adunat gandurile si am incercat sa le aranjez intr-o anumita ordine. As vrea sa va spun cateva lucruri care, cred eu, vor fi de ajutor unora, care ii va face pe unii sa ma critice, sau sa ii manie pe altii ("maniati-va, dar sa nu pacatuiti").
      Ascultam, nu de mult, un rezumat al unei predici foarte interesante si ma gandeam la cat de mult adevar poate sa spuna cel care lasa pe Dumnezeu sa vorbeasca prin gura lui...printre altele spunea si celor care sunt pusi in adunari sa vesteasca ce are Dumnezeu de zis, nu ce vor ei. Spunea cum multi din cei care sunt pusi in "functii de conducere" in Biserici, in loc sa se puna ei in fata celui rau, sa opreasca ei lucrarea lui, prin a imiedica pacatul facut in Biserica, aud pe nu stiu unde tot felul de predici, cauta pe "respectivul" vorbitor si ii spune cat de mult i-a placut cum a "invartit" cuvintele si cat de mult ar vrea ca si Biserica pe care o pastoreste sa auda mesajul acela ca tare mult se potriveste cu starea Bisericii...sunt multi pastori care incearca sa se dea la o parte din fata celui rau de frica. Nu vreau sa intru in subiecte pe care poate nu le cunosc concret...de aceea as vrea sa merg mai departe, sa intru in subiecte pe care le cunosc. Oare cati dintre noi, atunci cand predicatorii spun lucruri adevarate dar care nu prea ne "gadila" la urechi, suntem atat de sinceri cu noi si recunoastem starea in care suntem...cati dintre noi putem sa sa stam cu fata inspre Dumnezeu si sa spunem: "Da, asta sunt eu, mie imi vorbesti si nu la cel de langa mine..." Nu te-ai saturat sa fi un "pocait" caruia sa i se spuna, nu mintii, nu fura, nu vorbi ce nu trebuie...ar trebui sa ne punem niste semne de intrebare daca inca ti se spune asta...esti in Biserica de ani de zile si tu nu stii ca Dumnezeu uraste fatarnicia, minciuna...pacatul...
   Inchei, dar nu inainte de a te provoca sa iti schimbi gandirea si felul in care privesti problema pacatului si cui se adreseaza predica de mustrare...daca mereu predicile sunt pentru altul, niciodata pt tine, da-mi voie sa iti spun ca tu ai mai mare nevoie decat celalalt de astfel de predici.

duminică, 8 februarie 2015

O zi pierduta fara un zambet???

"O zi in care nu ai zambit, e o zi pierduta...", cel putin asa spune un citat pe care l-am gasit zilele astea, cautand cateva lucruri interesante de citit pe internet...vreau sa intreb pe cei care iau ca model acest citat...Daca o zi fara zambet e o zi pierduta, atunci atatea zile fara rugaciune ce sunt? Daca o zi fara sa fi zambet e o zi pierduta, atatea zille fara Dumnezeu ce sunt? Daca o zi fara zambet e o zi pierduta, atatea fara plans, ce sunt? Vedeti, de atatea ori ne luam ca model citate scrise de altii, care intr-un fel sau altul au menirea sa ne motiveze sa traim intr-un anumit mod, sa fim ceva mai sus, sa ne comportam intr-un anumit fel, dar nu ne ajuta sa fim ceea ce suntem...sa fim noi, sa fim persoana pe care Dumnezeu a creeat-o cu scopul de a fi unica...daca Dumnezeu te-a pus in locul in care esti, de ce vrei sa te schimbi? Cere lui Dumnezeu sa o faca, nu va da gres, asculta, daca nu iti place pozitia in care esti, cere-I lui Dumnezeu sa schimbe ceva, nu fa tu singur nimic, pentru a nu vei reusi...Dumnezeu are planul Sau cu tine, nu va da gres niciodata, DACA tu ii vei cere sfatul...cere-i sa te indrume...o zi in care ai renuntat la a incuraja, sau de a face un bine, asta e o zi pierduta, o zi in care nu ai facut nimic, e o zi pierduta, se poate ca intr-o zi sa nu zambesti din cauza unei pierderi, dar nu inseamna ca e pierduta, e doar trecuta...si intr-o zi, te vei reintalni cu ea, atunci vei fi intrebat de ea, de ce ai renuntat, de ce nu ai fost multumit, de ce ai murmurat, chiar daca ti-e greu, sa stii ca Dumnezeu e cu tine, ca un parinte pentru copilul lui, daca il pedepseste pentru ca a facut ceva rau, nu inseamna ca nu il mai iubeste...zambeste este bine, plangi cand trebuie, pentru ca nu e rusine si nu e dovada de lasitate...dar plangi pentru sufletul tau, asta e cel mai bun plans, cel al pocaintei. Daca esti intr-o suferinta, este pentru ca sunt altii care au nevoie ca tu sa ii incurajezi, prin suferinta ta, altii ar putea vedea forta pe care Dumnezeu a pus-o in tine...ar putea sa vada cat de mult Dumnezeu te iubeste, dar nu uita, o zi fara Dumnezeu, rugaciune, pocainta, plans, incurajare...asta e o zi pierduta. Zambeste cand e timpul sa zambesti, plangi cand e timpul sa plangi, si inainte sa te lasi indrumat de citate "celebre", lasa-te indrumat de Cuvantul lui Dumnezeu.

duminică, 18 ianuarie 2015

Traieste prezentul...

FOTO: Sergiu Kenyeres

 Ai si tu obiceiul sa "abia-astepti" anumite lucruri? Nu o mai fa, viata trece, traieste prezentul...fiecare secunda care a trecut este ISTORIE. Cu ce e ACUM, in momentul acesta, niciodata nu te vei mai intalni.

 
"Daca esti descurajat si te gandesti ca viata ta e un esec sau daca nu mai ai nici macar curajul sa te gandesti la cum va fi viitorul tau, atunci sa sti ca este momentul sa privesti in sus...e momentul ca Dumnezeu sa intervina..." De cate ori ai ajuns sa fi "in cocina" sa mananci "roscovele" pe care le mananca doar cei care nu au nicio treaba cu viata, care nu vor sa aiba nicio treaba...? De cate ori in loc ca tu sa fi o incurajare pentru cel din jurul tau, ai spus ca nu mai poti...de cate ori, atunci cand Dumnezeu a avut nevoie de tine, tu ai lasat capul in jos si ai asteptat sa treaca la urmatorul, sa ii dea lui ceva de facut pentru ca tu "nu ai putut" sa spui o vorba buna sau sa asculti pe cineva care a avut nevoie de un umar pe care sa planga? De cate ori, cel pe care Dumnezeu l-a scos in calea ta, a plecat intristat mai mult decat a venit, pentru ca tu nu ai avut puterea de a-i face un bine din cauza gandurilor tale murdare, din cauza vorbelor pe care le-ai spus sau din cauza ca nici pe tine nu te-a ajutat nimeni cand ai avut nevoie...da-mi voie sa iti spun ca daca asta a fost cauza pentru care cel care a avut nevoie de tine a plecat si mai intristat decat atunci cand a venit, ai mari probleme TU, nu cel care nu te-a ajutat pe tine, tu nu ai treaba cu ceilalti, pocainta e personala, locul in Rai ti-l asiguri tu, nu pastorul, nu vine nimeni la tine, in ziua judecatii sa iti ia apararea, nimeni nu va fi atunci sa spuna ca "da, eu sunt de vina ca el nu a fost pocait..." daca simti ca poti sa faci ceva pentru un amarat, un necajit, fa-o, nu iti va da nimic, nu iti va da bani sau orice alt bun material, dar vei trai tu cu sentimentul ca un semen al tau, un om a fost fericit ca te-a intalnit.
      Trece timpul si intr-o zi iti vei da seama ca ai imbatranit...adu-ti aminte ca atunci cand erai copil, erai nerabdator sa cresti sa fi mare, sa iei singur decizii...astazi ai crescut, esti om matur, si ti-ai dat seama ca nimic nu se compara cu perioada in care erai copil...cand NU trebuia sa iei tu decizii, nu-i asa ca a trecut timpul? Ce vreau sa spun este ca, acum suntem mari, maturi, am crescut, maine vom fi batrani, si ne aducem aminte de perioada de acum ca si un lucru care a fost, nu va mai fi, fiecare secunda care a trecut este istorie, a fost, nu va mai fi, si te intrebi UNDE, CE AM FACUT IN PERIOADA ASTA...de aceea te sfatuiesc sa traiesti prezentul, fa ca fiecare fila a vietii tale, fiecare zi din aceasta "carte", numita VIATA, sa fie umpluta cu lucruri pe care sa nu le regreti, incurajeaza cand ai ocazia, da, cand ai ocazia, ajuta si iubeste, nu lasa gandul ca tu nu ai fost ajutat cand ai avut nevoie, sa te darame, sa te opreasca. Traieste fiecare moment, ca, asa cum ne aducem aminte de copilarie, asa ne vom aduce aminte si de ziua de azi, de momentul asta...viata trece, timpul nu sta in loc pt nimeni, ne nastem, traim si murim...cand te vei intoarce in tarana, la capataiul tau vor fi doua date...prima va fi data in care ai venit pe lume, iar a doua data va fi data in care ai inchis ochii pt totdeauna, dar intre aceste doua date va fi o cratima, o liniuta, acea linie e mai importanta decat amandoua aceste date...acea liniuta reprezinta viata ta, faptele tale bune si cele rele...nu lasa ca atunci cand se va inchide coperta cartii vietii tale, sa se incheie ca si un roman trist, fa sa fie cu final fericit...nu depinde de nimeni lucrul asta, tu decizi cum se va termina, tu decizi povestea care va fi scrisa acolo...gandeste-te la cum vei incheia fiecare capitol, fiecare fila, fiecare pagina, aranjeaz-o si umple-o cu lucruri bune si lasa "ABIA ASTEPT"-ul deoparte, nu mai ABIA ASTEPTA sa treaca ziua, nu mai astepta sa se incheie nimic, traieste prezentul ca de-aia ti l-a dat Dumnezeu...

joi, 15 ianuarie 2015

Cum sa (nu) fi o incurajare...

Si tu poti fi o incurajare chiar daca nu spui sau faci nimic...

De cate ori ti s-a intamplat sa iti aduci aminte de promisiunile pe care le faci la fiecare inceput de an, sau la inceputul unei zile, si sa fi nemultumit ca nu le-ai dus la indeplinire? De cate ori ai o dorinta atat de mare in a incepe ceva, dar seara cand te pui in pat, te gandesti ca nu ai facut acel/e lucruri...de cate ori ai spus ca ASTAZI  O SA FIU O INCURAJARE, dar ai trecut pe langa atatia care aveau nevoie sa vada pe fata ta un zambet, pe langa cati ai trecut lasandu-i tristi cu mana intinsa...?
      Te uiti in jur si vezi atatia oameni care alearga, fiecare cu problemele lui, fiecare cu ingrijorarile lui...toti fug in directii diferite, dar inspre aceeasi tinta...sfarsitul vietii pe acest pamant. Poate esti atat de obisnuit cu oamenii din jur, cu multimea incat nici nu ii mai bagi in seama, dar te provoc ca maine dimineata, sa mergi cu 5 minute mai devreme de acasa, si in acele 5 minute sa te asezi in statia de metrou/tren/autobuz sau in orice alt loc, sa urmaresti oamenii...sa arunci cate o privire scurta in ochii acelor persoane, ce crezi ca vei vedea? Daca tu nu esti in stare sa incurajezi pe altcineva, pe cel care chiar are nevoie, acela nu va putea sa te incurajeze pe tine, de aceea fii tu o incurajare, fi tu cel care face primul pas in a face un lucru bun pentru cineva. Nu lasa sa treaca ziua fara sa fi ajutat pe cineva...fa ca in fiecare seara cand te asezi in pat, sa poti adormi cu zambetul pe buze, si nu uita sa spui: "Doamne, iti multumesc ca si azi acel om fara locuinta/acel om caruia i-am dat locul in metrou, a vazut in mine un om bun..." Fa-ti seara un inventar si gandeste-te, cati oameni au fost, poate doar pt cateva secunde, bucurosi ca te-au intalnit...Nu uita ca Dumnezeu pe TINE te-a pus in situatiile in care poti face un bine, pentru ca te vede in stare sa il faci, te pune in situatii care pt unii nu inseamna nimic, dar in TINE Dumnezeu a vazut un om capabil sa incurajeze, un om capabil sa ridice si sa aduca un zambet pt o persoana din jur. Nu da cu piciorul, daca crezi ca esti in situatia respectiva din "intamplare" te inseli, NIMIC nu e la voia intamplarii...totul se intampla cu un scop, ca tu sa vezi ca Dumnezeu te vede in stare de a face un lucru bun, si asta inseamna mult, nu oricine poate sa faca asta, dar TU POTI, pentru ca insemni mult pentru Dumnezeu.

duminică, 14 decembrie 2014

Generatia anilor '90

   Si ca tot am vazut pe internet multe imagini si postari legate de "Amintirile din copilarie"ale generatiei " 90' ", clipe pe care la momentul repsectiv nu le prea indrageam, dar odata cu trecerea timpului si anilor, cei mai multi dintre noi le plangem...am sa descriu cateva lucruri de care imi aduc eu aminte din perioada respectiva...nu sunt lucruri comune, multi dintre voi poate nu ati facut la fel sau nu ati trait aceste momente.
- Suntem generatia care, la inceputul orelor de la scoala spuneam o rugaciune ("Doamne-Doamne, Ceresc Tata...") iar la sfarsitul orelor, inainte de a pleca acasa, din nou faceam o rugaciune (care nu mai tin minte cum se numea)
- Suntem generatia fara telefoane mobile, dar mereu ajungeam la timp, fara sa ne sunam sa intrebam: "Unde esti...?" la orele de la Scoala Duminicala...
- Suntem generatia care de multe ori adormeam in bratele parintilor la Adunare, in timp ce fratii si surorile cantau, fara instrumente.
- Suntem generatia care am vazut atatia frati batrani, rugandu-se mai cu foc si mai cu putere...
- Suntem generatia fara computere, fara tablete sau tehhnologie avansata, dar aveam caiete de cantari, pe care le duceam cu noi in fiecare duminica sa cantam...
- Suntem generatia care, au vazut batranii Bisericii mergand pe jos km intregi pana la Biserica, pentru ca nu erau prea multe masini.
- Suntem generatia care mergeam la Biserica pentru Dumnezeu si pentru a ne intalni cu alti copii, nu pentru a vedea cum se imbraca unul si altul...
- Suntem generatia care eram nerabdatori sa spunem o poezie sau un Psalm in fata...fara a ne arata ca suntem cineva.
- Suntem generatia care a trait mai mult in strada, socializand cu alti copii "pe viu" si nu pe facebook sau internet.
- Suntem generatia care, faceam schimb de casete cu muzica religioasa "pana peste o saptamana" pentru ca "nu o aveam si noi".
- Suntem generatia care au vazut caiete de cantari ale parintilor nostri.
- Suntem generatia care atunci cand mergeam la seri de evanghelizare, ne placea sa stam "gura-casca" uitandu-ne la cei din Biserica, cu Biblia deschisa undeva, nu acolo de unde se citea...dar citeam si noi...
- Suntem generatia care nu se uita la ceas, cat mai este pana se termina programul ca incepe filmul sau meciul, pt ca nu aveam televizoare...
- Suntem generatia care mergeau cu parintii in vizita, serile, la un frate sau la altul.
- Suntem generatia care ne placea sa ascultam ce se vorbeste in serile de iarna, reci si friguroase, stand in bratele parintilor nostri.
- Suntem generatia care am fost invatati sa ascultam si sa repsectam pe profesori si pe vecini...interzicanduni-se sa dam inapoi daca ne loveste cineva.
- Suntem generatia care ne jucam cu masinute din fier, sau din bucati de lemn...nu NFS, GTA...sau alte jocuri pe calculator.
- Suntem generatia care vedem astazi cum copiii nostri (cei care au copii) invata mai devreme sa umble la computer si la tablete decat sa spuna MAMA sau TATA.
- Suntem generatia care vedem cum copiii stau mai mult pe facebook decat cu parintii.
- Suntem generatia care spunem ca mai bine lasam pe cei mici in fata computerului decat sa "ne streseze".
- Suntem generatia care, peste cativa ani vom ajunge sa vorbim copiilor nostri despre copilarie si cum a fost copilaria noastra, iar ei sa isi imagineze ca ar fi ceva iesit din comun.

Un sfat, acorda-i copilului tau, o copilarie fericita, nu il trimite la calculator ca sa nu te "streseze" sau pentru ca doar asa tace, o sa isi aduca aminte candva de copilarie, la fel cum iti aduci tu aminte acum, si o sa se intrebe: "Oare am fost copil? Nu imi dau seama cand a trecut...a trecut prea repede, ce am facut cand am fost mic?" Nu vor mai avea "dubituri" in genunchi, nu vor mai avea zgarieturi, nu vor mai avea amintiri placute...Imi aduc aminte cu drag de "dubiturile" pe care le aveam cand cadeam cu bicicleta, sau cand ma impiedicam jucandu-ma cu copii vecini...Spunele Despre Dumnezeu mai mult decat le spui despre RAM-i de la computer, sau despre cati MEGAPIXELI are telefonul...spunele mai mult despre Biserica si unitate intre frati, decat despre miile de prieteni de pe facebook, pe care, pe unii nici nu ii cunoaste...

Suntem generatia care nu am avut gresie sau marmura pe jos in Biserica, dar am vazut urme adancite in pamantul de sub covoare, urme de genunchi...

Suntem generatia care, vedeam cum fratii, atunci cand se intalneau pe strada, se salutau cu "PACE" fara sa le fie rusine ca ii aude cineva...

Suntem generatia care ne vom aminti mereu de cum a fost, si ne vom aduce aminte cu drag acele vremuri, fiindu-ne dor de ele...pentru ca nu ne vom mai intalni cu ele...

Sufletul meu trist

Suflet trist, scaldat in lacrimi
Plin de dor si ostenit
Azi te cheama, scump Isuse
"Vino, caci sunt obosit..."

Dor de cer, si dor de Tine
Dor de tot ce-i sus in Cer
Doar in gand eu pot a spune
Tot ce n-am curaj sa-Ti cer.

Suflet trist, din trup trantit
In a lumii gros noroi,
Striga-acum, cand e zdrobit
"Doamne, vino si la noi!"

Suflet gol si plin de-amar
Suflet singur si fugar
Sufletul ce-ti apartine
Striga astazi inspre Tine...

"Daca maine-ar fi sa plec
Doamne din aceasta lume,
Oare unde-am sa petrec
Vesnicia, Doamne, spune...?

(Cosmin Frisan
Decembrie, 14,
2014)

Ridica-te...Lupta...Invinge

Au fost momente cand ai spus ca Dumnezeu iti e totul, ai spus atunci ca nu vei renunta la El si la dragostea Lui orice ar veni peste tine si in viata ta...poate a fost un moment in care ai venit inainte altora, si a lui Dumnezeu imbracat in haine albe si ai declarat atunci ca te predai cu totul Lui. A fost poate o problema din care te-a scapat Dumnezeu, si asta te-a facut sa promiti ca vei fi a/al lui Dumnezeu pentru totdeauna...si nu dupa mult timp, a venit un moment de neatentie si ai cazut intr-o capcana intinsa inaintea ta de Cel Rau, iar acum regreti...acum te bati cu pumnii in piept si spui ca tu esti bun si ca nu meriti sa treci prin greutati, nu meriti sa suferi, esti cel mai bun...arati cu degetul inspre Dumnezeu, dand vina pe el si aruncand cu "mocirla" de pe hainele tale in sus, spunand ca Dumnezeu e Cel care nu e corect? Dar lasa-ma sa iti spun cevava, daca Dumnezeu ar fi corect cu tine si cu viata pe care o ai, oare unde erai acum? Oare ai mai avea putere sa stai in picioare, sa mergi pe strada, sa privesti ceea ce Dumnezeu a creeat pentru tine (si mine) ceel mai mare pacatos? Ai curajul sa te asezi pe genunchi si sa ii spui lui Dumnezeu o rugaciune in care sa ii ceri sa iti dea ce meriti? Eu nu...As vrea atat de mult sa traim o pocainta reala si lipsita de ganduri care ne fac sa ne simtim "injositi" si lasati la o parte de Dumnezeu...as vrea sa nu mai avem atata curaj sa dam vina pe Dumnezeu pentru pacatele noastre, ca nu Dumnezeu ne pune sa mintim, nu El ne face sa furam, nu El ne face sa fim incorecti cu cel mai slab decat noi...de multe ori imi pun intrebarea, oare daca am trai in zilele din trecut (vremurile de pe timpul cand era Noe, sau Sodoma si Gomora...si alte vremuri in Care Dumnezeu vorbea direct cu oamenii...) Dumnezeu cum ne-ar pedepsi, daca atunci Dumnezeu a gasit atata pacat in omenire si in cei din jur, oare azi, cu internet, cu bani, cu atata inselatorie si nedreptate facuta de cei care sunt pusi in fruntea popoarelor si nu numai cei de la conducere ci si noi, ceilalti...atata minciuna, furt, droguri, alcool, si multe altele...te mai consideri nedreptatit? Te mai consideri nedreptatit cand tu iti minti aproapele, cand furi, cand dai bani cu umprumut si ceri inapoi mai mult decat ti se cuvine? Fi realist si accepta ceea ce Dumnezeu iti da, ca poate va veni o vreme cand ti se va lua si tot ce ai, din cauza faptului ca nu iti mai ajunge, ca esti nemultumit si ca vrei mai mult. Nu ai locul de munca pe care il au altii, trebuie sa faca cineva si ceea ce faci tu, esti un om important acolo unde esti, Dumnezeu nu trimite oamenii in cocina din lipsa locurilor de munca, ci pentru ca si cocina trebuie curatata, si cel care e pus acolo, are rolul lui, si e important...fiecare loc si lucru care il ai ITI E DEAJUNS...

sâmbătă, 13 decembrie 2014

Crestin de forma sau REAL






Crestin de frica iadului sau de dragul Domnului?


      E din nou craciun, putin a mai ramas si din nou strazile vor fi pline de copii care vestesc "ceva"...unii merg ca asa e traditia, altii merg ca sa primeasca, unii ca sa nu stea acasa...sunt multe persoane care, daca le intrebi pe cine colinda, sau DE CE, nu au idee ca in ziua de craciun noi, crestinii sarbatorim Nasterea Mantuitorului nostru. 
      Ma intreb, oare cati din noi vom merge la Biserici in acele zile dedicate lui Isus Cristos, doar ca sa vedem ce musafiri vin sau ca sa facem economie la lemne sau caldura. Ma intreb, cati dintre noi care ar trebui sa fim in Biserica sa ne "incarcam bateriile" pentru a da mai departe din bunatatea pe care o primim NUMAI in prezenta Domnului, vom merge pe strazi ca sa dam si celor care nu au o casa, o masa, un loc unde sa se ascunda de frig.
      E placut cand suntem toti adunati in jurul mesei incarcate, in jurul unui brad luminat frumos, incarcat si el cu tot felul de luminite, beculete si cate-si-mai-cate lucruri...dar haideti sa privim si de partea cealalta, la oamenii strazii...mergand zilnic cu trenurile si cu metrourile, vad oameni tristi si suparati, oameni care isi "inneaca" amarul in diferite lichide pe care le beau, alcoolice sau expirate...ma intrebam mereu, oare de ce au ajuns in astfel de situatii oamenii aceia...de ce au ajuns sa cerseasca, de ce nu au un loc unde sa se incalzeasca, de ce Dumnezeu ii lasa asa...si mi-a dat Dumnezeu raspunsul...ca noi crestinii sa avem de lucru in ogorul Sau...oare cum ar fi daca toti ar avea unde sta, cum vom mai putea implini cuvantul din Matei 25:35-36 (Caci am fost flamand, si Mi-ati dat de mancat; Mi-a fost sete, si Mi-ati dat de baut; am fost strain, si M-ati primit;
Am fost gol, si M-ati imbracat; am fost bolnav, si ati venit sa Ma vedeti; am fost in temnita, si ati venit pe la Mine.") Nu intelegem noi multe, dar va veni o zi in care, omul acela pe langa care am trecut de atatea ori sau doar odata, va muri, si poate va fi chemat la judecata...poate el a trait o viata sincera, nu a stiut el prea multe aici jos, dar acolo sus nu se tine cont de asta, tu poate stai la masa si mananci bunatati, fara sa te gandesti ca el nu are ce manca...cum spuneam, poate el va ajunge in rai pentru sinceritatea si simplitatea cu care a trait...iar tu, pentru zgarcenie si impietrirea inimii ajungi in celalalt loc, "unde este plansul si scrasnirea dintilor". Nu e "batut in cuie" faptul ca daca mergi la Biserica zilnic vei ajunge in Rai, nu e deajuns, poti sa faci parte din cealalalta categorie, categoria despre care Dumnezeu va zice:
"41. Apoi va zice celor de la stanga Lui: "Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul cel vesnic care a fost pregatit diavolului si ingerilor lui!
42. Caci am fost flamand, si nu Mi-ati dat sa mananc; Mi-a fost sete, si nu Mi-ati dat sa beau;
43. am fost strain, si nu M-ati primit; am fost gol, si nu M-ati imbracat; am fost bolnav si in temnita, si n-ati venit pe la Mine."
44. Atunci Ii vor raspunde si ei: "Doamne, cand Te-am vazut noi flamand, sau fiindu-Ti sete, sau strain, sau gol, sau bolnav, sau in temnita, si nu Ti-am slujit?"
45. Si El, drept raspuns, le va zice: "Adevarat va spun ca, ori de cate ori n-ati facut aceste lucruri unuia dintre acesti foarte neinsemnati frati ai Mei, Mie nu Mi le-ati facut."
46. Si acestia vor merge in pedeapsa vesnica, iar cei neprihaniti vor merge in viata vesnica."
       Nu scriu lucrurile astea ca sa ofensez pe nimeni, nici sa facem lucruri bune de craciun doar de frica iadului, ci de dragul lui Dumnezeu. Nu spun nimic din toate astea ca sa dam de mancare doar de mila ci din drag...vrem multi sa ajungem undeva departe, dar din pacate nu suntem in stare sa ajutam pe cel de langa noi...inchei acum cu spusele unei cantari crestine care spune atat de frumos:


"Drag prieten care cânţi
vesel în credinţă,
fii prieten cu Isus
şi la suferinţă!

Dacă-n ceasul de temut
vrei să fii la dreapta,
când Isus dă iar tribut,
mângâie-L cu fapta.

Dă-I acum din pâinea ta
foamea să-Şi destrame;
căci în cer în veci de veci
nu-I va mai fi foame!

Dă-I acum să bea din vas,
când e ars ca vrejul;
căci în veci de veci în cer
nu mai ai prilejul!

Dă-I acuma haina ta ,
cât îi rupt veşmântul ;
căci în cer nu-i va fi frig,
nu-L va bate vântul.

Dă-I acum când e bolnav
grija-nduioşată;
căci bolnav nu va mai fi
Domnul niciodată.

Ia-L în casa ta acum,
să-L aline somnul.
Azi e un sărac în drum,
dar în el e Domnul!

Azi Isus e-n mii de fraţi.
Azi îţi vrea el fapta.
Mâine toţi vom fi chemaţi.
Tu vei fi la dreapta!

Şi un glas, peste genuni,
va striga spre stele:
“Îl cunosc şi din ani buni;
şi din zile grele!”

Iată, anii trec, s-au.
Zilele-s ca spuma.
Fii prieten cu Isus,
nu uita, ACUMA!"

(Costache Ioanid)

duminică, 19 octombrie 2014

Amintiri


AMINTIRI 

"A fost candva, a fost demult
In viata asta trecatoare..."
Asa spun toti, si-atat de mult
Ar vrea din nou sa fie...

A fost candva, cum nu a fost
Si nici n-o sa mai fie...
Trecut-au toate cu un rost:
Mereu spre vesnicie...

A fost candva, si nici nu sti
Cat au trecut de iute anii,
Vroiai sa scapi de greutati
Si ai uitat de ei, sarmanii...

A fost odat', si te-amagesti
Crezand c-asa e bine,
Trecutul sa il rascolesti...
Te rascolesti pe tine.

A fost odata...dar...a fost...
Si nici n-o sa mai fie,
Dar tu sa stii ca ai un rost
Te duci spre vesnicie.

~(Cosmin Frisan 20/10/2014)~

duminică, 18 mai 2014

Florin Ianovici - Cum sa fii un om folosit de Dumnezeu

Te-ai intrebat vreodata cum poti sa fii un om de care Dumnezeu se poate folosi?



      Videoclipul de mai sus iti da raspunsul la aceasta intrebare...nu stiu cat de mult te-a sensibilizat sau cat de mult te-a facut sa realizezi importanta vietii traite cu Dumnezeu si pentru Dumnezeu, dar atunci cand vrei cu adevarat sa traiesti pentru Dumnezeu nu vei lasa niciun gand sa te departeze de el...de multe ori cand iti curg lacrimi la o anumita predica sau cand crezi ca esti miscat de o predica atat de tare, pana acolo incat sa iti curga lacrimi, de fapt nu esti miscat de mesajul predicii...ci de fapt de melodia de fundal, sau de tonul cu care se predica...dar lasa ca muzica de fundal si tonul predicii sa intre pe o ureche, dar sa iasa pe cealalta, iar mesajul predicii, care e mai important, pastreaza-l n interiorul tau si cerceteaza-l...

duminică, 6 aprilie 2014

Lucrarea ta, care e?

      Cateva lucruri care ar trebui sa ne faca sa ne schimbam gandirea despre cei care predica si sa ne faca sa apreciem mai mult pe cei care slujesc acolo in fata...

      Stiai ca si tu trebuie sa ai o lucrare in Biserica, chiar daca stai in banca si spui ca nu sti sa reciti, spui ca nu ai voce de cantat, spui ca nu esti bun la predica sau la dat indemnuri pentru rugaciune...? Lucrarea ta este aceea de a te ruga pentru cei care o fac, nu sa arunci in ei cu vorbe urate, cu prviri care ii indeamna mai degraba sa se aseze iar jos, nu sa te ridice pe tine cand ai nevoie de ridicare, nu sa ii judeci ca sunt imbracati nu stiu cum, sau sa iesi afara din Biserica atunci cand un frate care TIE nu iti place se ridica sa cante sa predice sau sa spuna o poezie...ROAGA-TE pentru el, nu il descuraja, incurajeaza-l chiar daca nu te vede, ca esti ascuns acolo in spate...
      Stiai ca de multe ori, ei se roaga pentru problema ta, chiar daca nu iti spun asta, ei se roaga pentru tine, iar atunci cand copilul, sotul/sotia, sunt bolnavi, ei vin cu zile de post si rugaciuni si se roaga cu lacrimi pentru tine ca Dumnezeu sa te atinga, pe tine sau pe cei din familia ta, nu le mai intoarce spatele cand ei sunt acolo in fata ci lasa fiecare cuvant pe care Dumnezeu vrea sa il transmita prin ei, sa iti patrunda in inima si in suflet, iar atunci cand ai o intrebare, ai o nedumerire, sa iti aduci aminte ca Dumnezeu ti-a vorbit printr-o poezie pe care fratele "X" a recitat-o, iar tu ai luat aminte la cuvintele ei mai mult decat la imbracamintea fratelui, ai ascultat o predica mai cu inima deschisa si nu ai tinut cont ca predicatorul a trecut cu 5 minute peste program...? 
      Esti de atatia ani in Biserica, iar daca merg in Biserica respectiva sa te caut, poate fratii imi vor spune, "Mai, dar asta e membru la noi?" Nici macar nu te cunosc, de facut o slujba in Casa Domnului, nu faci, de ajutat cand se anunta ca o familie are nevoie de o masina de lemne, nu isi poate plati facturile la curent sau gaz, nu ajuti...banii pe care trebuie sa ii dai Domnului, nu ii dai pentru ca, zici tu, fratii isi cumpara masini pe banii tai...nu te teme, nu dai tu atatia bani incat sa isi cumpere ei masini, si in plus, tu ii dai pentru Domnul, nu te mai intreba ce se intampla cu banii tai, daca i-i dai Domnului, are El grija de ei, poate ca vrea sa ii dea mai departe cuiva care are nevoie de bani, tu i-ai dat Lui, nu te mai gandi ce se intampla, nu esti un contabil mai corect ca si Dumnezeu, si in plus, nu esti un crestin mai bun sau nu te pocaiesti ca mergi si dai de stire altora ca "fratii din comitet/conducere ti-au luat banii..." nu e treaba ta asta, banii ce ii dai Domnului, sunt ai Lui, El face ce vrea cu ei...nu trage concluzii gresite, daca nu esti sigur de o problema, nu te amesteca, lasa-L pe El sa lucreze ca e mai bine. 
      Lucrarea ta conteaza mai mult decat crezi tu, poate prin acea rugaciune a ta, Dumnezeu va vorbi unei persoane si acea persoana scapa de probleme, si datorita lucrarii tale, ca te rogi pentru cel din fata...continua sa faci asta. 

duminică, 16 februarie 2014

Cu un minut inainte de moarte



De multe ori punem "problema" NEpocaintei in felul urmator:
*Nu ma pocaiesc pentru ca inca sunt prea tanar si sunt multe lucruri pe care le am de facut;
*Nu ma pocaiesc pentru ca e pacat sa iti schimbi religia;
*Nu ma pocaiesc pentru ca nu ma lasa parintii sa o fac;
*Nu ma pocaiesc pentru ca nu stiu cum sa o fac;
*Nu ma pocaiesc pentru ca sunt bine asa cum sunt;
*Nu ma pocaiesc pentru ca  mai am timp, o sa ma pocaiesc la batranete...ca pana la urma, si talharul de pe cruce s-a pocait la fel, in ultimul minut de viata...deci...am si eu timp.
      Dar vreau sa iti pun cateva intrebari:
*De ce spui ca esti inca prea tanar? Biblia spune ca noi trebuie sa fim ca si Isus, ei bine, Isus la varsta de 12 ani, era in templu, nu a asteptat ca parintii sa Ii spuna ca trebuie sa mearga acolo, El inainte de a-I spune parintii a facut asta.Nu esti prea tanar, s-ar putea sa nu ajungi varsta la care sa spui ca esti pregatit sa te pocaiesti.
*Ai multe de facut, si care, o mare parte din aceste lucruri, te vor trimite pana in adancul iadului, gandeste-te putin, la cate din lucrurile pe care tu le faci ca si tanar, ai avea curajul sa inviti si pe un frate din comitetul Bisericii (chiar daca nu ar trebui sa inviti pe cineva din comitet, Insusi Dumnezeu e langa tine in fiecare moment) sa ia parte la lucrurile pe care tu le faci? Dar de ce nu te gandesti ca ai atatea de  facut, ca si tanar, dar cu care poti sa il faci pe Dumnezeu sa ii placa de tine...
*Spui ca e pacat sa iti schimbi religia...dar cerceii pe care ii porti ca sa arati altora cat de bogata esti tu, nu e pacat? Sa iti schimbi partenerii de viata din saptamana in saptamana, nu e pacat? Sa schimbi pachetele de tigari si sticlele goale cu cele pline nu e pacat?
*Nu te lasa parintii sau sotul/sotia, dar de cand viata vesnica o decide altcineva pentru tine? De cand alege altcineva unde iti petreci vesnicia?
*Nu stii cum sa o faci...? Cauta o Biserica, un pastor sau un preot...cu siguranta te va ajuta, dar mai mult decat ei, te ajuta o Biblie, care, daca o citesti, cu siguranta te va ajuta...
*Mai ai timp? De unde stii? Auzi atatea salvari, ziarele sau televiziunile spun despre accidente si oameni care mor in ele, oameni care spun ca maine vor incepe o noua zi si vor face "cu tare" sau "cu tare" lucru, si in clipa urmatoare sunt chemate salvari, descarcerari sau chiar masinile care ii vor duce acoperiti cu un cearsaf. Nu sti ca viata de multe ori este asa cum este, scurta pentru unii, si de multe ori credem noi ca e nedrepta...insa e asa cum e...noi trebuie sa ne schimbam, nu sa incercam sa schimbam timpul sau viata...cand crezi ca e ultimul tau minut? Nu ai de unde sa stii cand e...deci, nu astepta sa te pocaiesti in ultimul minut, nu ai de unde sa stii cand e...